marți, 14 februarie 2012

Roluri pe care e bine sa le eviti in relatia dintre tine si copilul tau

      Atunci cand parintele isi asuma un anumit rol in familie, e bine sa stie in ce masura aceasta asumare influenteaza dezvoltarea abilitatilor socio-emotionale ale copilului, daca rolul ,,psihologic" se raporteaza cu precadere la acesta.
Ceea ce face ca anumite roluri parentale sa fie asumate gresit este mesajul transmis si atitudinea asociata acestuia.

Dominatorul/comandantul - un astfel de parinte pretinde supunere neconditionata. El inhiba nevoile copilului, fie obisnuindu-l sa se supuna fie provocandu-i un comportament de opunere/opozitionist.

Criticul/ atotstiutorul - un astfel de rol se naste din dorinta parintelui de a demonstra ca el stie totul si ca statutul sau de parinte ii da dreptul sa critice ridiculizand fara voia sa si atacand imaginea si stima de sine a copilului care se va simti umilit si neinsemnat. Chiar daca parintele doreste sa corecteze un anumit comportament al copilului, trebuie sa fie atent la comunicarile sale si la atitudinea pe care o adopta. Uneori o simpla privire poate provoca neincredere, retragere si regresie emotionala.

Judecatorul - da cu usurinta sentinta vinovatiei copilului aratand ca el detine adevarul absolut, are dreptate intotdeauna iar copilul greseste mereu. Uneori, chiar fara a analiza situatia ( Ex: cand la gradinita i se aduce la cunostinta un comportament nedorit al copilului), parintele da verdictul vinovatiei, ignorand nevoia copilului de afi ascultat si inteles.

Impunatorul/moralizatorul - rol foarte des adoptat de parintii care folosesc indemnul ,,tu trebuie sa asculti" sau negatii de felul,, nu imi place de tine pentru ca...". Copilul devine pasiv si va avea la randul sau ganduri dezadaptative si dificultati in a-si exprima nevoile si drepturile.

Ocrotitorul/ protectorul - un astfel de parinte isi asigura copilul de forta pe care o are intotdeauna de a aborda si rezolva problemele. Principala greseala a ocrotitorului se leaga de asigurarile inutile ca ,,totul va fi bine" sau ca ,,totul se rezolva" chiar si atunci cand lucrurile nu stau asa. La polul opus se afla parintele care incurajeaza cu sinceritate si ofera suport.

Intotdeauna am spus parintilor ca principala lor grija este copilul de azi in postura adultului de maine. Fiecare comportament parental, atitudine sau emotie transmisa de parinte influenteaza dezvoltarea unei personalitati care acum se formeaza si pentrtu care modelele din copilarie conteaza.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Poate pe viitor ne prezinti cateva studii de caz. Eu am asistat acum cateva zile, chiar la gradi unde imi duc baietelul la o cearta stupida. Un parinte isi jignea fetita pentru ca uitase sa il anunte sa aduca niste bani pentru un obtional...fara cuvinte!

Daniela spunea...

Imi cer scuze, dar am uitat sa imi spun numele...;)

Psiholog Andreea Ciocâlteu spunea...

Daniela, eu incerc sa aduc exemple tot timpul si da, ai dreptate, studiile de caz sunt mai elocvente. In ceea ce priveste episodul de la gradi, fetita etichetata, certata in public a simtit cu siguranta umilinta si amaraciune. Pacat!

Victor Stanciu spunea...

Eu as intreba ce facem cu invatorii care isi eticheteaza elevii sau care isi asuma la fel de gresit roluri pecum cel de parinte, uneori. Elisei ii spune doamna la scoala ca are dreptul sa o certe pentru ca ,,aici, eu sunt si mami si tati".

Psiholog Andreea Ciocâlteu spunea...

Victor, cred ca se impune o discutie cu dna invatoare. Calm si asertiv ii poti explica acesteia ca nu esti de acord cu metoda asta de a-i disciplina.

Faceți căutări pe acest blog