De ce ,,schiopatam" in comunicare?

Fiecare dintre noi a experimentat la un moment dat sentimentul nesigurantei in comunicare.

,,Poate nu am vorbit pe intelesul lui?1?1"

,,Cred ca am o problema de comunicare!"

Pentru a intelege despre sine cat de buni comunicatori suntem, este esential sa raspundem la intrebarile despre cum am invatat sa comunicam. Nu este simplu si presupune o autoexplorare, un drum inapoi la nivel mental, catre copilarie, parinti, educatori si toti cei pe care uneori ii auzim ca un ecou in timp ce noi insine comunicam.

,, Am cazut si ma doare!" zice baietelul...

,,Si de ce plangi ca o fetita?"... intreaba tatal?

In copilarie, maturii ne dicteaza - fara intentii rele - emotii si sentimente. In exemplul de mai sus parintele ii spune copilului:,, Barbatii nu plang, ei sunt puternici! Femeile sunt slabe, emotionale si de aceea se vaicaresc!"

Aceasta atitudine amprenteaza copilul si din pacate poate produce o amputare la nivel emotional, o infranre a naturii umane.

,,Cuvintele stiu despre noi lucruri pe care noi nu le stim despre ele"

                                                                                       Rene Char

Experientele pe care le avem zilnic ne demonstreaza cat de important este sa iti croiesti cu grija tiparul comunicarii tinand cont de impactul pe care mesajul tau il va avea asupra celorlalti. Este inutil sa te astepti de la copil, sef sau partener de viata, sa inteleaga un mesaj schilodit de propria incapacitate de a-l transmite; de o atitudine contradictorie, de nesiguranta...Asa se naste dezamagirea, dintr-o autoamagire ca am facut totul, cand de fapt nu facem mare lucru.

,, Nu! Nu ai dreptate!"...Aceasta exprimare e bine sa dispara.

Asa se nasc barierele in comunicare. Din mesaje negative si dominatoare, ale caror victime am fost fiecare.

Celalalt poate invata de la tine.

,,Cu X nu te poti intelege; are impresia ca detine adevarul absolut."

Oare de ce? Pedagogii, parintii stiu intotdeauna ce este bine...Autoritatea lor este greu contestabila in copilarie, iar la adolescenta razvratirea poate fi dureroasa.

,,Parerea mea este ca..." NU INSEAMNA ,,Parerea mea este alta."

In primul mesaj comunicatorul este liber si asertiv, sentiment pe care i-l induce si celuilalt. In al doilea el lasa loc debutului si continuarii disputei.

Esti cu adevarat fericit atunci cand ceea ce gandesti este in concordanta cu ceea ce simti si cu ceea ce transmiti!

Atunci cand autocomunicarea functioneaza, cand esti fericit cu ceea ce reusesti sa iti transmiti, poti merge mai departe...

Este esential sa ai un mesaj bun pentru tine. Un mesaj pe care sa ti-l transmiti zilnic. Un mesaj cooerent si in concordanta cu realitatea pe care o traiesti. Reusita personala este determinata si de autocomunicare.

De ce elegi sa taci?

Tacerea nu este de aur...mereu! Ea poate fi uneori un fier ruginit. Ea este cu siguranta, o forma de aparare pe moment, care pe termen lung te va transforma intr-o persoana usor de manipulat.

Ce este de aur? Comunicarea asertiva, eficienta cu tine insuti si cu celalalt.

Asculti sau transferi totul asupra ta?

,,Operatia a fost groaznica!"

,,Desi nu am fost niciodata operat, inteleg cum te simti?"

,, Astazi la serviciu, m-am simtit destul de obosit."

,,E normal...a fost o zi foarte innorata"

A asculta este cel mai nobil lucru intr-o comunicare!

"Avem doua urechi si doar o gura, pentru a putea asculta de doua ori mai multe decat putem vorbi" (Epictet)

....si nu e greu! Gandeste-te cat de important este pentru tine sa fii ascultat fara ca celalalt sa se identifice inutil si gresit cu tine confiscandu-ti mesajul.

Singurul efort pe care il presupune comunicarea este sa nu faci vreun efort!

Debutul scolarizarii si maturitatea specifica, determinata la copil prin ,,proba deformarii bulgarelui".

        A pregati copilul pentru scoala nu inseamna a-l invata prematur sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca. O astfel de pregatire poate fi privita ca un proces de dezvoltare a acelor insusiri si capacitati care vor permite o adaptare usoara a copiilor la cerintele clasei I si nu ca o instruire mai timpurie, coborand in mod mecanic o parte din sarcinile acestei clase in gradinita.

       O astfel de pregatire are la baza cerintele privitoare la continuitatea intre diferite trepte ale sistemului de invatamant. Gradinita are misiunea de a preda scolii copii vioi, energici, interesati si dornici sa invete, sociabili si increzatori in activitatea educatorului. Cu toate aceste calitati, ei sunt totusi copii iar interesele si nevoile lor sunt indreptate in special catre joc si formarea unor deprinderi si achizitii prin intermediul jocului.

       Debutul scolarizarii inseamna modificarea substantiala a regimului de viata si aparitia unor probleme specifice in adaptarea copilului la viata si activitatea scolara.
       La dezvoltarea si educatia omului contribuie o multitudine de factori psihologici sau sociali: familia, scoala, mediul natural si cel socio-cultural.

       Educatia prescolara este determinata in aceasta incercare de integrare in procesul instructiv-educativ a copilului inca de la varsta de sase ani.

       Maturitatea scolara constituie ,,expresia unei faze de dezvoltare a copilului, ea marcand acel nivel al dezvoltarii la care activitatea de tip scolar poate contribui din plin la dezvoltarea in continuare a personalitatii sale. Acest nivel se plaseaza de obicei intre 5 si 7 ani’’.(B. Zorgo, I. Radu- Studii de psihologie scolara, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979, p.300).

       In perioada scolara mica se dezvolta cunoasterea directa, ordonata, constientizata prin lectii dar creste si invatarea indirecta, dedusa.

       La 6 ani apare primul demers logic: copilul este capabil sa combine pe plan mintal 2 sau mai multi biti de informatie pentru a forma o concluzie. Aceasta operatie mintala este una concreta, deoarece are loc in prezenta obiectelor sau a reprezentarilor imediate ale acestora. Daca inlocuim obiectele cu enunturi verbale, actul respectiv de gandire devine inoperant. Operatiile concrete se bazeaza pe informatii perceptive. Astfel, daca un copil de 6 ani percepe ca obiectul A este mai mare decat obiectul B, iar obiectul B este mai mare decat obiectul C, atunci el poate deduce mintal ca obiectul A este mai mare decat obiectul C.

PROBA DEFORMARII BULGARELUI

       ,,Proba deformarii bulgarelui” (dupa Piaget & Inhelder 1965) pune in evidenta aparitia primei operatii concrete a gandirii: conservarea cantitatii. Insusirea notiunii de numar este conditionata de conservarea cantitatii.

        Este o proba predictiva pentru reusita scolara la inceputul clasei I. De regula se recomanda ca acei copii care nu au consevarea cantitatii sa mai ramana un an in gradinita.

        Se utilizeaza un bulgare de plastilina modelat sub forma sferica. In prima faza bulgarele este impartit in fata copilului in 2 sfere egale. In a 2-a faza una dintre cele doua sfere este alungita tot sub privirile copilului si acesta este intrebat unde este mai multa plastilina. Copilul care nu are conservarea cantitatii va raspunde ca in tubul alungit. In faza a 3-a se alungeste si al 2-lea bulgare pana seamana cu primul iar apoi primul tub de plastilina este divizat in 2-3 tuburi mai mici pe lungime. Copilul este intrebat unde este mai multa plastilina. Si de aceasta data copilul care nu are conservarea cantitatii va raspunde ca acolo unde sunt mai multe tuburi.

        Gandirea acestui copil este inca dominata de perceptie, de modificarile fizice. El sustine neconservarea cantitatii desi toate operatiile s-au facut sub ochii lui.

Aceeasi proba se poate realiza cu lichid. Se utilizeaza doua pahare cu forma si dimensiuni identice (A1 si A2 ) in care se toarna un lichid colorat pana la acelasi nivel. Apoi, sub privirile copilului, lichidul din paharul A2 se varsa in doua pahare mai mici de dimensiuni diferite ( B1 si B2). Copilul este intrebat unde este mai mult lichid ( in A1 sau B1+B2 ). Daca nu are conservarea cantitatii el va alege a 2-a varianta.

        Reusita activitatiilor educationale depinde in mare masura de analiza si respectarea specificului psihoindividual al fiecarei varste si chiar al fiecarui copil. Numai astfel, proiectarea si organizarea actului educational poate reprezenta un raspuns la necesitatile de informare si formare a copilului.

Minciuna la copii - in ce masura este determinata chiar de parinte?

     Incep prin a povesti o intamplare adevarata.

O fetita de clasa a II-a, care isi face temele tot timpul si care, desi are un volulm mare de munca zilnic atat la scoala cat si acasa, nu se plange niciodata, gasind timp si pentru joc - uita sa scrie pentru a doua zi, la limba romana un rezumat al unei lecturi. Doamna invatatoare se declara foarte surprinsa si ii atrage atentia destul de dur, fapt care a facut-o pe fetita sa se rusineze si chiar sa se supere. Ajunsa acasa, ii spune mamei, care ca niciodata, se supara si o cearta spunand chiar ca este dezamagita. Reactia fetitei: ,, Data viitoare, nu iti mai spun nimic!"

     Aceasta a fost intamplarea...

     Ce a gandit de fapt copilul:

     Constienta de faptul ca este posibil ca si in alta imprejurare sa greseasca, fetita da un avertisment serios mamei:

,, Ai grija cum te comporti cu mine atunci cand fac ceva nepotrivit sau am un comportament indezirabil, lucruri normale pentru un copil. Eu nu sunt pregatita si nici nu vreau sa incasez de la voi adultii prea multe critici! Ati face bine sa ma intelegeti, sa ma iubiti si sa ma incurajati ca si alta data, cand voi gresi sa vin sa va spun. Ti-am spus despre greseala mea deoarece am constientizat-o si pentru ca am nevoie de suportul tau, draga mea mama, am nevoie sa imi spui ca se intampla sa gresim, chiar si tu gresesti si chiar si doamna invatatoare! Asa ca, daca vrei sa fiu sincera mereu, te rog sa incerci:

1. Sa fii sincera cu mine si tu! Iti amintesi, mi-ai spus ca daca nu mint, nu te vei supara si vom vorbi deschis despre orice.

2. Incurajeaza-ma, sterge-mi lacrimile si du-ma la plimbare inainte sa ma apuc iar de teme, caci dupa reactia doamnei invatatoare s-ar putea sa nu-mi mai placa atat de mult la scoala.

3. Nu uita nicio clipa ca am nevoie de tine, parintele meu, stalpul pe care ma sprijin, oricand!"

4. Sa nu ma etichetezi! Astfel, ma vei descuraja! 

Toate acestea sunt in mintea unui copil, dar nu pot fi inca spuse concret, asa ca el inlocuieste cele de mai sus cu o usoara regresie emotionala. Va plange, se va izola, se va inchide in el, se va opune sau va minti.

Oare minciuna nu este determinata si de felul in care ne educam copiii?

Aptitudinile copiilor. Cum se pot descoperi si cultiva sanatos?

 Ma gandesc sa il dau la pian, dar deja face karate, inot, germana si teatru. Oare e prea mult?

 Dar cati ani are ?

 4.

     Bunele intentii ele parintelui in privinta educatiei propriului copil, pot duce cu usurinta la suprasolicitarea acestuia. Este de preferat ca inainte de a alege pentru copilul nostru o activitate de educatie complementara, un sport sau un program optional educativ sa ne convingem de faptul ca alegerea respecta cateva criterii simple:

- copilul manifesta aptitudini de o anumita natura, care pot fi dezvoltate ( talent la muzica, desen, actorie, interes pentru un domeniu artistic).

- parintele observa dificultati de comunicare si relationare la propriul copil. In aceste conditii, orice activitate de grup poate contribui la dezvoltarea abilitatilor socio-emotionale si in perspectiva, la formarea unei personalitati adaptate diferitelor medii sociale;

- dorinta copilului este un alt indicator! Dupa 4-5 ani copilul, pe langa manifestarea concreta a tipurilor de inteligenta predominante, are acces la mai multa informatie, interactioneaza in cadrul diferitelor medii educogene si isi poate exprima dorinta de a aprofunda un anumit domeniu;

- nicio activitate de acest gen nu poate inlocui timpul de calitate petrcut cu parintele, iar nevoia de comunicare, valorizare si confirmare din partea acestuia, primeaza;

- parintele trebie sa se informeze cu privire la cadrul in care se desfasoara activitatile educationale, la felul in care trainerul/antrenorul/profesorul conduce programul si, in special, la starea emotionala a copilului in timpul acestor actiuni;

- sportul este singurul domeniu necesar tuturor, spre care este bine sa ne orientam de timpuriu, el avand beneficii asupra dezvoltarii organismului si indicand perspective developmentale personale indiferent de varsta celui care il practica. Cu toate acestea, daca observam abilitati motrice foarte dezvoltate, o inteligenta kinestezica remarcabila, este bine ca activitatea sportiva sa predomine, iar celelalte activitati optionale sa cada intr-un plan secundar. Este dificil pentru un copil sa faca fata unui program foarte incarcat la scoala, acasa, dar si la sala de sport, dans si muzica in acelasi timp.

     In concluzie, cand alegem un anumit numar de programe optionale pentru copil, fie ca acest lucru se intampla in scoala, gradinita sau in afara programului acestora, este bine sa tinem cont, inca o data de varsta, dezvoltarea fizica, aptitudinile, nevoile si dorintele copilului.

Materialul didactic necesar in cabinetul de consiliere educationala

Vizitatorii acestui blog se intreaba uneori cum isi pot imbogati activitatea din cabinetele de asistenta psihopedagogica sau de la grupa de prescolari, chiar si in lipsa unei dotari corespunzatoare. Iata cateva idei care sper sa le fie de folos.

Marioneta sau papusa de mana/ papusica de deget (orice papusa) - i se atribuie de catre consilier diferite roluri.

Faciliteaza comunicarea dintre specialist si copii, in special atunci cand acestia din urma au dificultati de relationare. Se folosesc cu succes in atingerea urmatoarelor obiective psihoeducationale:

- antrenarea educabililor in jocuri de rol;

- activizarea copiilor in timpul punerii in act a scenariului terapeutic;

- ameliorarea emotiilor negative.

Imagini/ilustratii diverse - este necesar ca acestea sa fie adaptate nevoilor prescolarilor. Citirea lor de catre copil furnizeaza detalii despre proiectiile acestuia, despre adevaratele sale ganduri, emotii si sentimente.

Obiective:

- stimularea comunicarii propriilor ganduri si emotii;

Carduri sau imagini ilustrand personaje cu emotii (se pot desena) - pot facilita ABC- ul cognitiv comportamental

Obiective:

-copiii invata despre emotii, despre ceea ce le genereaza;

-deprinderea unor modalitati sanatoase de gestionare a emotiilor negative

-autocunoastere.

Obiectele vestimentare - si acestea pot ajuta in consiliere

,,Ce spun hainutele mele despre mine." - este un joc pe care l-am creeat impreuna cu prescolarii. Ei isi descriu imbracamintea, vorbesc despre culorile preferate iar de aici putem dezvolta o foarte intersanta tema avand ca obiective autocunoasterea, intercunosterea si comunicarea.

Obiective:

-dezvoltarea interesului pentru sine dar si pentru ceilalti;

-formeaza deprinderi de relationare utile, in special copiilor din grupa pregatitoare pentru scoala.

Imaginile decupate folosite la creearea colajelor- ii oferim copilului oportunitatea de a selecta imagini favorite pentru colajul sau. Aceasta abordare se foloseste cu succes pentru activitatile de cunoastere a meseriilor si de orientare in cariera, activitati care la prescolari au un rol foarte important.

Obiective:

-dezvoltarea orizontului de cunoastere cu particularitatea de orientare a interesului educabilului in functie de tipurile sale de inteligenta.

-stimularea inteligentei intrapersonale;

-formarea unei imagini pozitive de sine;

-dobandirea de respect pentrtu sine si pentru ceilalti.

Mingea ,,zglobie "- ne ajuta sa ne cunoastem. Pasata de la un copil la altul, fiecare va trebui sa spuna ceva despre sine, sa faca o miscare hazlie etc

Obiective:

-destindere, amuzament;

- intercunoastere, comunicare despre sine.

Parasuta colorata -poate fi creeata si in cabinet din diferite materiale pe care le lipim. Aceasta are multiple utilizari si doar imaginatia consilierului o poate pune in valoare.

Multe dintre obiectele din jur pot deveni materiale de lucru de la care poate incepe un scenariu de consiliere educationala. Consilierul este un creator. El nu are intotdeauna la dispozitie un cabinet foarte dotat si atunci, de la banala coala de scris, betisoartele colorate sau cateva imagini din cartile de colorat plus daruirea si priceperea lui de a le folosi, pot incepe activitati foarte utile copiilor de varsta prescolara.

Bariere in consilierea educationala

      Atunci cand vine vorba despre un domeniu atat de accesibil si de ofertant precum consilierea educationala din scoli, organizatii sau alte institutii, ar fi de preferat sa nu existe oprelisti in calea unui proces firesc si benefic pentru toti cei implicati.

      Cu toate acestea, iata care pot fi barierele pe care sistemul, specialistii sau chiar beneficiarii le coboara in calea procesul de consiliere educationale:

1) numarul mare de beneficiari ai procesului( 400 de prescolari sau 800 de scolari) de care trebuie sa se ocupe un singur consilieri;acest numar este depasit in foarte multe cazuri.

2) confuzia dintre specificul activitatilor de consiliere educationala si specificul psihoterapiei sau al psihologiei clinice. Aceasta confuzie este uneori si rezultatul unei popularizari incorecte a cabinetului si a activitatilor care se desfasoara in cadrul sau;

3) restrangerea domeniului de activitate intr-o singura directie; fie se lucreaza doar la clasa sau doar cu grupuri de educabili, fie se lucreaza doar in cabinet, individual cu parintele sau copilul;

4) slaba colaborare dintre profesorul consilieri si ceilalti colegi profesori, in special diriginti;

5) slabe competente de consilier - incapacitatea de a empatiza cu beneficiarii procesului, de a adapta metodele de consiliere educationala la nevoile solicitantilor, de a creea programe educationale in concordanta cu cerintele specifice etapei de dezvoltare bio-psiho-sociala a copiilor, incongruenta in comunicare, impresia falsa a unei autoritati suplimentare pe care ti-o da spatiul diferit de functionare, dezinteres fata de programele de formare continua in domeniul de activitate;

5) usa cabinetului inchisa atunci cand nu se desfasoara sedintele de consiliere;

6) un decor gri, neatractiv, inadecvat pentru un cabinet de consiliere;

7) indiferenta beneficiarilor si teama de a deschide usa cabinetului, care vine dintr-o conceptie falsa, ridicola - ,,la consiliere vin cei nebuni sau cu probleme";

      Toate aceste bariere pot fi ridicate intr-o proportie mult mai mare de catre consilieri decat de catre beneficiari, pentru ca psihopedagogul, psihologul sau psihosociologul este actorul principal in acest proces iar el este responsabil pentru felul in care mesajul sau este perceput de societate.

Mos Craciun si tainele unor sarbatori fericite pentru copii

     Fiecare sarbatoare este un moment unic, iar in familie, bucuria celor mici poate fi sporita daca petrecem timplul impreuna, inconjurandu-i cu dragoste si caldura. Este acum momentul sa dam un exemplu  copiilor nostri: un exemplu de respect pentru valori si traditii, un exemplu de intelegere, de iubire si de daruire.
Iata ce ai putea face:

Confectioneaza alaturi de copilul tau decoratiuni pentru bradul de Craciun.

Realizati felicitari, desene, colaje care sa reflecte spiritul Craciunului, spirit care este in pericol sa se piarda in valtoarea cumparaturilor din aceasta perioada.

Invatati-l pe cel mic sa se bucure de lucrurile simple, incarcate de dragoste, de traditie si autenticitate.

Readuceti in casa voastra un miros, un gust, un cantec specific Sabatorii Nasterii Domnului.

Povesteste-i copilului tau cum colindai in preajma Craciunului si a noului an, cum te simteai si, foarte important, ce cadouri primeai.

Citeste-i povestea Nasterii Domnului!

Alege pentru apropiatii tai cadouri mai putin scumpe si mai incarcate de semnificatie, de emotie si de dragoste.

Zambeste cu drag si bucura-te de ceea ce-ti aduce Ajunul.
Fii bun si darnic si fa-l partas si pe copilul tau.

Asteapta-l si tu pe Mos Craciun! Canta si bucura-te de dragul acestuia! Nu uita sa-i povestesti celui mic, cine este Mosul si care este povestea lui. Va ofer cateva sfaturi in aceasta directie AICI!
Du-te la Serbarea de la scoala sau de la gradinita. Este un prilej exceptional de a-l lauda si incuraja pe copil.

Evaluarea teoriei mintii in autism

     Termenul psihologic de teoria mintii se refera la capacitatea de a recunoaste si intelege gandurile, credintele /conceptiile , dorintele si intentiile celorlalti oameni cu scopul de a da sens comportamentului lor si de a prezice ce vor face in continuare .Un termen sinonim pentru teoria mintii ar fi empatia.

     Copilul sau adultul cu Autism inalt functional nu recunoaste si nu intelege intentiile si sentimentele altor persoane. Intr-un studiu facut de Ami Klin (2000), folosind “Social Attribution Task” (SAT) s-a descoperit ca exista diferente semnificative in interpretarea intentiilor celorlalti , intre persoanele cu autism si persoane de aceasi varsta fara nici un diagnostic. Ne putem da seama ce ar putea simti sau gandi o persoana citindu-i expresiile fetei, in special regiunea din jurul ochilor.

     Pesoanele cu aceasta tulburare au dificultati in stabilirea contactului vizual , evita privirea celorlalti cand se afla intr-o discutie, iar observarea mimicii fetei celuilalt le scapa: in consecinta nu pot observa care sunt intentiile celorlalti. Insa chiar si atunci cand observa expresia fetei celuilalt au probleme de interpretare a mimicii faciale. In incercarea de a explica acest lucru se foloseste termenul de “Teoria mintii”.

     Acest termen a fost prima data folosit in psihologia cognitiva.

    Psihoterapeutul trebuie sa se foloseasca de anumite tehnici pentru a dezvolta capacitatea de insight a clientului; a intelege sentimentele si intentiile celorlalti , precum si cele proprii; a-si dezvolta vocabularul personal pentru a-si putea descrie emotiile si gandurile.

     Un alt aspect care trebuie avut in vedere atunci cand lucram cu o persoana cu. cu Autism este ca are tendinta de a interpreta literalmente ceea ce i se spune , nu intelege metaforele, glumele, aluziile. Deasemenea nu intelege ca mesajul transmis poate fi interpretat diferit in functie de tonul vocii si prozodie.

     Suntem capabili sa intelegem incongruenta dintre expresia fetei , tonul vocii si context si sa realizam cand cineva este sarcastic; persoanele cu Autism nu pot face acest lucru.

     Cand se angajeaza intr-o conversatie, aceste persoane au tendinta sa vorbeasca numai despre sine, despre propriiile interese si pasiuni. Acest lucru ii poate plictisi sau deranja pe cei din jur, iar persoana cu autism este incapabila in a citi pe fata celorlalti indiciile subtile care arata cum se simt. Copilul cu autism pare ca nu respecta regulile sociale si nu raspunde la semnalele de alarma ca trebuie sa inceteze conversatia.

    Teoria mentalului (minţii) se construieşte în trei paşi (Bartsch, Wellman, 1995):

   1. În jurul vârstei de doi ani copiii au o concepţie elementară despre dorinţe, sentimente, experienţe perceptuale simple. La acestă vârstă înţeleg faptul că oamenii simt, gândesc diferit, am diferite dorinţe, aşteptări, dar nu sunt capabili să înţeleagă şi faptul că oamenii îşi reprezintă mental atât obiectele, cât şi dorinţele, credinţele, emoţiile lor.

   2. La vârsta de 3 ani, copiii înţeleg falsitatea sau adevărul credinţelor, gândurilor şi dorinţelor şi faptul că acestea diferă de la o persoană la alta, dar au tendinţa de a explica propriile acţiuni şi pe ale celorlalţi apelând mai mult la dorinţe decât la opinii.

  3. La 4 ani copiii înţeleg influenţa pe care au au gândurile si sentimentele oamenilor asupra comportamentului acestora, precum şi faptul că uneori oamenii pot avea păreri care nu sunt conforme cu realitatea. (Atkinson & Hilgard, 2005, pag. 119)

     Henry Wellman (1994) a lansat o ipoteză conform căreia copilul autist nu are o teorie a mentalului şi din cauza aceasta este pus în mare dificultate atunci când este vorba de înţelegerea sentimentelor, dorinţelor şi opiniilor altor persoane. Dacă un copil autist nu vede toate aceste particularităţi la ceilalţi oameni pentru ei oamenii nu sunt cu nimic deosebiţi de obiecte. Şi de aici vine retragerea, aparentul dezinteres faţă de ceilalţi şi problemele de comunicare şi interacţiune socială, chiar şi la copiii care au limbajul dezvoltat şi aparent au toate achiziţiile pentru a putea comunica şi interacţiona adecvat.

    Această teorie este singura care face legătura între problemele de socializare şi cele cognitive. Aplicabilitatea practică a acestei teorii o constituie tocmai predarea ei copiilor foarte avansaţi în terapie pentru a-i ajuta să facă şi ultimul pas şi cel mai greu, pasul de integrare în societate.

Alte simboluri din desenele copiilor

   Pentru ca foarte multi educatori si parinti cauta sa inteleaga simbolurile reprezentarilor din diferite lucrari ale copiilor: - desene, picturi, colaje -  consider ca sunt importante urmatoarele precizari:

1. este bine sa analizam cel putin trei desene;

2. numai cunoscand evenimete concrete din viata copilului putem sa intelegem simbolurile din desenele sale;

3. varsta si nivelul de dezvoltare psihologica nu reprezinta unul si acelasi lucru;

4. a tine cont de abilitatile si tipurile de inteligenta ale copilului, este esential;

5. desenul in sine si folosirea culorilor au si valoare terapeutica, conducand catre descarcare emotionala, asadar putem folosi activitatile de educatie plastica si in scop terapeutic, fara a-i conditiona si dirija pe copii in exprimarea lor artistica;

6. nu ne vom erija in specialisti in teste proiective si vom tine cont de relativitatea datelor surprinse.

CURCUBEUL - copiii care il reprezinta in desen au o imaginatie bogata, frumoasa, sunt creativi si dornici sa se exprime; simt, de asemenea nevoia de a fi luati in seama si de a fi lasati sa comunice. Curcubeul reprezinta originalitate, bogatie, dar si note de omnipotenta. Uneori, copiii deseneaza aceasta magie a naturii pe intreaga foaie. Atunci putem spune despre acel copil ca este preocupat sa uimeasca persoanele de referinta din viata lui. Acestea vor manifesta suport fata de copil, trasmitandu-i incredere si validandu-i potentialul pentru ca aceasta trasatura a copilului sa nu se amplifice si sa capete note  negative, conducand catre comportamente demonstrative exagerate.

MUNTII - uneori reprezentarea muntilor intr-o forma mult rotunjita arata un puternic atasament fata de mama si necesitatea fizica de a simti protectia acesteia. Rotunjirea coamelor muntilor este asociata cu sanul mamei si poate fi interpretata in contextul unor dificultati aparute in timpul alaptarii sau intarcarii. Parintii vor oferi spontan si neconditionat afectiune, incurajari verbale si nonverbale, precum si incredere in capacitatea lor de a-l proteja pe copil. Uneori copiii deseneaza munti ascutiti in lant. Acest aspect indica un moment dificil in viata celui mic sau un eveniment traumatizant, o realitate greu acceptata care produce tensiuni. Parintele si educatrii vor fi atenti la comportamentele copilului in diferite contexte, vor vorbi cu acesta punand accent pe emotiile sale si pe amelioratra acestora.

CE NE MAI SPUN DESENELE COPIILOR?

CERUL - simbolizeaza serenitatea, cautarea divinitatii, spiritualitate si delicatete. Copiii care deseneaza cerul, de un albastru curat, senin demonstreaza concretete, liniste si impacare interioara precum si stabilitate emotionala. Cand cerul este colorat in albastru intens poate semnifica un moment de regresie emotionala asociat enurezia.Plasat sus, indica faptul ca spatiul este perceput corect si manifestarile emotionale ale copilului au atins o maturitate emotiv-afectiva. Atunci cand culoarea albastra inconjoara intregul dese, asa cum se intampla frecvent in desenele copiilor, remarcam un interes precoce pentru natura si mediu inconjurator dar si nevoia de a petrece mai mult timp afara.

APA - reprezentarea apei conduce catre o dubla interpretare: element purificator care indica o stare de bine, mai ales cand ea cade pe desen sub forma stropilor de ploaie si are o culoare deschisa. Copilul care reprezinta delicat apa in desen, este visator, putin melancolic, liber, traieste o stare de bine dar pastreaza elemente de suspiciune si usoara teama.

A doua seminificatie: element amenintator; cu precadere atunci cand este desenata sub forma unor nori de ploaie indicand hipersensibilitate emotionala, toleranta scazuta la frustrare, mici anxietati, nevoia de incurajare si suport.. Uneori copiii surprind in desene peisaje marine sau lacustre, barci, pescari - aceastea pot indica perceptia si trairea exagerata a unor dificultati si o mare dorinta de depasire a acestora. Apar tensiuni care se manifesta prin semne regresive precum tendinta de autoizolare sau enurezia.

PAMANTUL - este reprezentat de copii printr-o linie orizontala verde sau maro, plasata in josul foii; de fapt aceasta este interpretata ca o fundatie solida pe care se construieste personalitatea copilului, indicand siguranta data de figura materna care a stiut sa il hraneasca adecvat pe copil oferindu-i stabilitate emotionala.

Ce mai deseneaza copilul tau?

Simbolurile cel mai des reprezentate de copii

Iata care sunt cele mai comune arhetipuri din desenele copiilor:

Soarele, Luna, Cerul, Apa, Pamantul Muntii ,Curcubeul, Monstrii, Animalele, Stoluri de pasarele
Dintre acestea vom incerca sa analizam in acest articol Soarele si Luna.

Celelalte elemente vr fi analizate in articole viitoare. Asteptam desenele copiilor vostri!






SOARELE - este asociat cu o figura masculina, asupra careia copilul proiecteaza forta si puterea tatalui ideal care fiind asezat deasura a tot si a toate vede tot si potate sa faca orice. Prin reprezentarea soarelui copilul da semnalul cautarii sinelui, a rolului sau. Soarele inseamna lumina, caldura, o forta care pune in miscare universul, dar si lumea interioara. Reprezentarea sa simbolizeaza dorinta de autonomie si independenta, de recunoastere.  Uneori soarele este reprezentat in coltul din stanga sus, uneori in dreapta; este redat cu sau fara raze, cu nuante de portocaliu, poate fi rosu sau negru. Sunt copii care umanizeaza astrul stralucitor desenandu-i nas si gura.

LUNA - un astru discret, invaluit in obscuritatea noptii, simbol etern legat de esenta feminitatii. Apare mai rar in desenele copiilor, deoarece este asociat cu intunericul si cu pericolele de care, inconstient, copiii se tem. Copiii cu stari de anxietate, preocupati de propria sexualitate sau cuo educatie materna hiperprotectoare, reprezinta Luna din nevoia de liniste. Ea este un simbol care alimenteaza inconstientul si stimuleaza imaginatia,, creativitatea; duce cu gandul catre misterul noptii, iar in adolescenta conduce catre jocurile pline de fantezie care insotesc primele iubiri. Simboluri care apar langa luna si imbogatesc interpretarea: stele, flori, dealuri, cercuri, fructe.

DIALOGUL PARINTILOR IMPLICATI

      Care sunt principalele probleme cu care va confruntati in educatia copilului?

Acesta se doreste a fi un dialog, deschis tuturor celor care pe parcursul cresterii si educarii propriului copil au intalnit diferite probleme si au avut dificultati in rezolvarea acestora.
Descrieti in detaliu problema intr-un e-mail trimis la adresa psihoautentik2012@yahoo.com, iar dialogul nostru va porni de aici.
Pentru a initia acest grup voi da cateva exemple din practica si va voi adresa cateva intrebari.
Cunoasteti cu siguranta eticheta ,,copil problema".
Ce reprezinta pentru voi si ce parere aveti despre o astfel de eticheta care se regaseste in practica educationala din scolile noastre?
Comportamentul opozant/de opunere...
 La ce varsta au aparut semne de opozitionism la copilul vostru; va amintiti ce a determinat un astfel de comportament?
Grupuri de dialog si de suport pentru parintii copiilor cu ADHD.
In cazul in care aveti un copil diagnosticat cu o forma de ADHD sau un copil cu un comportament dificil - fie hiperactivitate, fie deficit de atentie sau impulsivitate ori combinat - va intereseaza o modalitate alternativa si aplicata de psihoeducatie si suport in varianta de grup?

DIALOGUL PARINTILOR IMPLICATI a inceput cu o propunere interesanta: subiectul ,,opinia copilului tau".
Iata ce ne scrie Ioana R. din Sacele:

,,Fiul meu are 11 ani. De timpuriu l-am invatat ca opinia lui conteaza.I-am oferit dreptul sa aleaga lucrurile cu care se imbraca, jucariile sau cartile pe care si le doreste. Cred si acum ca este important, de exemplu, sa opteze singur pentru anumite lucruri si sa invete din succesul sau esecul faptelor sale. Cu toate astea, uneori cred ca am gresit. De exemplu: programul lui zilnic, nu este foarte bine organizat. Nu si-l organizeaza corect. pentru ca este mai tot timpul obosit. Nu doar cand e vorba de teme si chiar si atunci cand mergem in parc, imi spune ca este obosit si ca prefera sa se joace pe calculator. Nu vreau neaparat un sfat ci mai degraba niste observatii. Am gresit undeva? "

PSIHOAUTENTIK:

    Opinia copilului conteaza si este important sa fie exprimata si inteleasa. Conteaza insa si alternativele expuuse de parinte, explicatiile acestuia in legatura cu alegerile, comportamentele copilului. Daca cel mic alege sa nu se odihneasca la pranz, dupa programul de scoala, atunci va obosi mai usor in timpul temelor, iar daca substituie jocului in aer liber, jocul la calculator poate cu usurinta sa fie mai captivat de acesta din urma si sa renunte cu usurinta la beneficiile primului. Activitatile se pot combina.Programul se poate negocia. Copilul poate alege. Este bine ca alegerile sa fie dezbatute cu adultul. Copilul intelege astfel ca are dreptul la o opinie. Este un prim pas in invatarea unui comportament sanatos in familie; si anume, respectarea drepturilor fiecaruia.
Continuam dialogul nostru cu un citat din mailul Valentinei, mama Elizei, o fetita de 4 ani.
,, Eliza se opune frecvent regulilor din familie. Este dificil sa cresti un copil singura. Am stabilit 10 reguli pe care, din pacate, nu le prea respect nci eu. Imi dau seama de asta. La gradinita, Eliza nu are asa mari probleme. Acolo regulile sunt mai simplu de respectat pentru ca ea vrea sa fie exemplu in fata doamnei educatoare; acasa nu!Mi-e greu uneori pentru ca eu Elizei nu ii refuz nimic si imi doresc sa o fac sa asculte, desi poate nu este normal ca un copil sa aiba chiar tot ce vrea si ce nu vrea, nu mi-ar placea ca si copilul meu sa sufere asa cum sufeream noi cand eram copii.Cum as putea sa o fac sa nu se mai opuna chair la tot ce spun???"
Avem 2 articole pentru Valentina aici si aici.
Cu siguranta, pana la intalnirea noastra in cadrul viitor grup psihoeducational organizat de PSIHOAUTENTIK, vei gasi atat pe site-ul nostru cat si la alte adrese lucruri folositoare.
Am publicat cele transmise de Valentinei pentru ca  asa putem continua dialogul nostru.
Astept in continuare mailuri la adresa psihoautentik2012@yahoo.com.

Sunt Ingrid Maria, am 4 luni si deja cateva preferinte. Riky, este una dintre ele. Va pup!

Despre educatie...

  Nota: Acest articol este un pamflet. Orice asemanare cu situatii reale din viata romaneasca, este pur intamplatoare.  

Pentru educatie exista foarte multe definitii. Iata doar doua dintre acestea:

EDUCÁȚIE, educații, s. f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării si dezvoltării însusirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor si ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societății etc.; rezultatul acestei activități pedagogice; bună crestere, comportare civilizată în societate.

EDUCÁȚIE s. 1. instrucție, învățământ, învățătură, (înv.) pedeapsă. (Procesul de ~.) 2. educație mixtă v. coeducație. 3. v. educare. 4. educație fizică v. gimnastică.

      Fiecare teorie despre educatie vorbeste despre masuri aplicate, despre instructie, despre actiuni si activitati pedagogice sau despre un ideal educational, lasand undeva in plan secundar puterea modelului in educatie, incepand de la cea mai frageda varsta si continuand pe intreg parcursul vietii.

Iata un model de succes in scoala romaneasca:

       Inca de la debutul clasei I invatam ca profesorul trebuie respectat. De ce?? Este simplu: el are acces in scoala pe la intrarea profesorilor. Oare de ce nu se intampla acest lucru si in scoli din alte tari ??La fel de simplu...poate a fost cineva care s-a gandit ca nu este un exemlu bun dat de timpuriu elevilor... si anume, acela al superioritatii statutului.

      Respectul se castiga aratand respect.

      Dar, este prea complicat si in plus, nu putem inchide usa profesorilor, care este intotdeauna in fata scolii pentru ca i-am trimite prin spate, pe acolo pe unde intra elevii si acest lucru nu se face... 

Revenind la superioritatea statutului, mi-am reamintit povestea unui fost elev care in scoala generala, undeva la tara, era mustruluit permanent de dascalii lui pentru ca nu invata decat ce ii placea. Dirigintele, profesor de fizica, i-a spus la un moment dat ca va ajunge la coada vacii...si a ajuns. Are cateva sute de capete...asa vorbesc fermierii.Se descurca...Castiga bine. Probabil, salariul unui profesor pe o luna,  il castiga actualul fermier in cateva zile.

      Scoala, ca si familia ar trebui sa fie o sursa de modele si asta pentru ca educatia este despre modele: modelul lui multumes, al lui te rog frumos, modelul unei tinute corecte, elegante, a unei atitudini pozitive, modelul unui ton discret si exemplul unui comportament decent.

      Educatia nu poate insemna masuri inainte de orice.

     Copilul este o panza alba iar parintele si profesorul sunt pictorii carora li se permite sa atinga panza asta cu pensula experientei lor de viata. Trebuie insa talent. Talentul de a fi parinte, talentul de a fi profesor si inspiratie pentru a crea o lucrare pe care tu insuti sa o admiri de care sa fii mandru si de care sa te bucuri permanent.

                                                                                                  Va continua...

Program educativ - ,,Viata, un drum mai sigur!”

Program educativ de prevenire a comportamentelor de risc

,,Viata, un drum mai sigur!”

componenta

 ,,Spune:NU, drogurilor si consumului de plante etnobotanice!"
Programul a fost initiat incepand cu luna octombrie 2010 prin activitatea:
,,Informare si sensibilizarea elevilor scolii cu privire la principalele comportamente de risc – efecte distructive”
Participanti:
- elevii de gimnaziu din Scoala nr. 108 ,,Alexandru Obregia”
- cadre didactice;
- conducerea unitatii de invatamant;
- mdicul scolii.
Locul desfasurarii activitatii
- Cabinetul de consiliere educationala

Calendraul activitatilor programului
desfasurate in cabinetul de asistenta psihopedagogica si in cadrul orelor de dirigentie la clasa:

 20-21 OCTOMBRIE - lansarea programului la nivelul scolii – componenta ,,Spune: NU, drogurilor!”, intalnire de lucru; participa directorul scolii, personal medical din scoala, cadre didactice, elevi, parinti;aplicarea chestionarului preinformare privind problematica consumului de alcool, tutun si substante interzise;

 27 octombrie – 15 februarie – derularea activitatilor proiectului de catre fiecare profesor diriginte in colaborare cu profesorul consilier din cabinetul scolii; aplicarea chestionarului postinformare privind problematica consumului de alcool, tutun si substante interzise;

 9 – 15 decembrie – intocmirea de catre profesorul consilier a unui studiu in baza chestionarelor aplicate si prezentarea studiului in cadrul consiliului profesoral;

 22 februarie – Masa rotunda in scopul evaluarii componentei ,,Spune: NU drogurilor!”

Rezultatele cercetarii

si concluziile Mesei rotunde

Chestionarul a fost aplicat unui numar de 60 de elevi din clasele V-VIII dupa informarea cu privire la riscurile consumului de alcool, tutun si droguri si dupa desfasurarea activitatilor programului.

S-a urmarit evaluarea informatiilor elevilor cu privire la riscurile consumului de substante psihotrope si gradul de constientizare a pericolului reprezentat de adoptarea comportamentelor de risc in acest sens.

Precizarile elevilor din timpul MESEI ROTUNDE organizata pe aceasta tema

     Societatea se consfrunta cu aceasta problema a consumului de drogori de foarte multa vreme, dar aceasta ramane in continuare de actualitate si interes in special dupa fenomenul ETNOBOTANICELOR. - (Claudia, VIII A)

    La scoala am fost informati desprte pericolul drogurilor. Parintii ne-au vorbit despre problema consumului de alcool si tutun. Recent, am urmarit povestea unui tanar dependent...Infiorator!!!(Andi - III B)

    Cunosc personae care fumeaza si stiu ca si tutunul este un drog pentru ca nicotina creeaza dependenta. Si alcoolicii se drogheaza intr-un fel, ptr ca dupa ce consuma mai mult timp, ei nu mai pot renunta, iar starile lor sunt asemenea cu ale celor care consuma droguri mai puternice. (Daniela VIII A)

   Cel mai cunoscut virus care se poate transmite persoanelor care isi injecteaza heroina sau alte droguri este virusul HIV/SIDA. (Neti VI A)

Perspecivele developmentale ale proiectului

Au fost realizate intr-o masura satisfacatoare obiectivele proiectului ; elevii implicati nu au fost simplii participanti la actiunile din proiect ci au realizat intalniri de lucru, dezbateri, eseuri, expozitii de colaje si desene pe temele propuse. Au fost acordate distinctii elevilor care s-au remarcat printr-o participare activa la activitatile si actiunile proiectului ,,Viata, un drum mai sigur!”componenta ,,Spune:NU, drogurilor si consumului de plante etnobotanice!”

Voi creste frumos intr-un corp sanatos! - LUCRARILE ELEVILOR

Cabinetul de asistenta psihopedagogica si consiliere educationala din Scoala Nr. 108 Alexandru Obregia

Spatiul de lucru primitor, cadrul adecvat pentru activitati de psihoeducatie constituie intr-o foarte mare masura o componenta esentiala pentru reusita muncii psihologului si psihopedagogului.

La definitivarea cadrului fizic de consiliere participa beneficiarii acestor activitati, copiii, parintii si cadrele didactice; de aceea, prof. consilier vine in intampinarea nevoilor acestora si chiar ii implica, in special pe copii, in realizarea materialului din cabinet.

Cuvinte precum: reusita, cariera, succes, drepturi, respect, afirmare, profesionalism, implicare se regasesc in materialul de lucru, dar si in dezbterile pe teme de cariera, orientare scolara si profesionala. Toate aceste notiuni, precum si altele cu o incarcatura similara sunt integrate de aceia care sunt preocupati de propriul viitor, sunt optimisti si pozitivi.

Sindromul Asperger

       Sindromul Asperger se caracterizeaza printr-o tulburare a dezvoltarii, in care individul afectat are dificultati in intelegerea modalitatilor de interactiune sociala.Oamenii cu sindrom Asperger au unele manifestari de autism (concentrare anormala asupra propriei persoane, caracterizata prin tulburari grave de comunicare, dificultati de concentrare si interactiune sociala), in special abilitati sociale slabe si tendinta spre rutina. Totusi, spre deosebire de cei cu autism, copiii cu sindromul Asperger incep sa vorbeasca in jurul varstei de 2 ani (varsta la care se dezvolta vorbirea in mod normal). Nivelul lor de inteligenta este normal sau superior normalului.

     Ambele afectiuni apartin de un grup de boli numit "Tulburari Globale de Dezvoltare". Un studiu recent realizat intr-o comunitate de 76.000 de indivizi din SUA a detectat faptul ca 3 din 1000 de copii sunt afectati de sindromul Asperger.

Cauzele sindromului Asperger

Nu se cunoaste cauza exacta a sindromului Asperger. Sindromul Asperger tinde sa fie transmis pe cale genetica (tendinta ca boala sa fie regasita la mai multi membrii ai unei familii), cu toate ca cercetatorii nu au descoperit exact care este gena vinovata. Multi specialisti considera ca exista si alti factori ce tin de mediul individului, care ar putea juca un rol in producerea bolii, cu toate ca cercetatorii, studiind mai multi dintre acesti factori incriminati, inclusiv vaccinurile, nu au descoperit o cauza clara.

Simptome

Exista mai multe simptome prin care ar putea sindromul Asperger sa se manifeste. Copilul poate avea simptome variate ca si intensitate, de la usoare pana la severe si, de asemenea, se pot manifesta cateva sau mai multe dintre acestea. Datorita varietatii largi a simptomatologiei, nu exista doi copii cu sindrom Asperger care sa se manifeste la fel.

Simptome in timpul copilariei
Parintii remarca de obicei, simptomele sindromului Asperger in momentul in care copilul lor incepe sa mearga la gradinita si sa interactioneze cu alti copii.
Acesti copii afectati de sindromul Asperger pot sa se manifeste in urmatoarele moduri:
-incapacitatea de a invata tehnici de interactiune sociala si lipsa unor abilitati sociale innascute, precum capacitatea de a "citi" limbajul trupului, de a incepe si mentine o conversatie si de a-si astepta randul pentru a vorbi
-ii displace orice schimbare in rutina zilnica
-lipsa de empatie (capacitatea de a recunoaste si a relata emotiile la cei din jur)
-incapacitatea de a recunoaste modificari subtile in tonul si accentul conversatiei, prin care vorbitorul schimba sensul unei relatari; astfel, copilul nu va putea intelege o gluma, sau un comentariu sarcastic va fi perceput ca atare; de asemenea, relatarile lui vor fi lipsite de tonuri, accente si intonatie si, astfel, vor fi dificil de inteles
-poate avea un mod formal de a vorbi care este prea avansat comparativ varstei sale
-poate evita sa priveasca direct in ochii celor din jur
-poate avea expresii si posturi aparte
-poate fi preocupat doar de unul sau cateva lucruri despre care stie foarte multe; multi copii cu sindromul Asperger par a fi interesati excesiv de activitati neobisnuite, precum rezolvarea de puzzle-uri, proiectarea de case, desenarea unor scene extrem de detaliate sau pot fi pasionati de astronomie
-pot sa vorbeasca mult, de obicei despre subiectul favorit; este des intalnit monologul; gandurile private sunt frecvent exteriorizate
-este posibil sa aiba o dezvoltare motorie intarziata; copilul poate invata mai greu modul de utilizare a furculitei si a linguritei, de a merge pe bicicleta sau cum sa prinda o minge; poate avea un mod ciudat al mersului, iar scrisul de mana este frecvent deficitar
-poate fi extrem de sensibil si sa reactioneze exagerat la zgomote de intensitate mare, la lumini, la gusturi intense sau texturi aparte
-poate avea o capacitate de memorare dezvoltata si abilitati aparte in matematica; copilul poate fi capabil sa memoreze date, formule si numere de telefon cu o neobisnuita acuratete in ceea ce priveste detaliile.
Simptome in adolescenta si la adultul tanar
Majoritatea simptomelor persista in timpul adolescentei si, cu toate ca bolnavul poate incepe sa deprinda abilitati de interactiune sociala, dificultatile in comunicare raman. Probabil ca vor avea in continuare dificultati in a intelege comportamentul anturajului.
Adolescentul cu sindrom Asperger, precum ceilalti adolescenti, va dori sa-si faca prieteni, dar se poate simti timid sau intimidat la abordarea celor de varsta lui. Se va simti diferit de ceilalti. Datorita faptului ca ceilalti adolescenti pun mare pret pe a fi si a arata "de gasca", efortul de a se integra poate deveni frustrant si epuizant emotional pentru adolescentii cu sindrom Asperger. Pot fi imaturi, comparativ cu varsta lor biologica si pot fi naivi si prea increzatori, ceea ce ii va face tinte usoare pentru batjocura si cicalire.Toate aceste dificultati pot determina adolescentii cu sindrom Aspernger sa devina izolati si retrasi din punct de vedere social si sa sufere de depresie si anxietate.
Totusi, unii dintre adolescentii suferinzi de sindromul Asperger, sunt capabili sa-si creeze si intretina cateva prietenii de-a lungul anilor de scoala. Unele dintre trasaturile clasice ale sindromului Asperger pot functiona in beneficiul adolescentului. Adolescentii cu sindrom Asperger sunt in mod tipic dezinteresati in a urmarii normele sociale si de a gandi dupa niste norme conventionale, permitand dezvoltarea unei gandiri creative si urmarirea unor interese si scopuri originale. Tendinta lor de a agrea regulile si, de asemenea, onestitatea lor caracteristica, ii poate sprijini in a excela la scoala si pe plan civic.
Simptomele adultului
Sindromul Asperger este o afectiune prezenta pe toata durata vietii, cu toate ca are tendinta de a se stabiliza cu timpul si, de asemenea, uneori se remarca ameliorari. De obicei adultii reusesc sa atinga o mai buna intelegere a propriilor defecte si calitati. Sunt capabili sa acumuleze abilitati sociale si sa invete cum sa reactioneze in societate, in functie de comportamentul anturajului. Multi oameni cu sindromul Asperger se casatoresc si au copii.
Unele calitati care sunt tipice sindromului Asperger, precum memoria excelenta si capacitatea de concentrare, pot creste sansele unei educatii universitare si a unei cariere de succes. Multi oameni cu sindrom Asperger par fascinati de tehnologie si optiunea cea mai frecventa in alegerea carierei este cea de inginer. Totusi, cariera in domeniul stiintific este, fara indoiala, singura in care acestia exceleaza. Intr-adevar, multe personalitati istorice au avut simptome ale sindromului Asperger, inclusiv Wolfgang Amadeus Mozart, Albert Einstein, Marie Curie si Thomas Jefferson.

Boli asociate

Multi copii cu sindrom Asperger au boli asociate si pot avea si simptomele acestora. Printre afectiunile asociate se numara:
-tulburarea caracterizata de deficitul de atentie si hiperactivitate
-tulburare anxioasa
-depresie (mai ales la adolescenti)
-comportament obsesiv-compulsiv
-tulburarea de anxietate sociala.

Programe scolare

Se vor analiza mai multe scoli pentru a se stabilii care dintre acestea se potriveste cel mai bine cu nevoile copilului. Criterii pentru alegerea scolii:

-se lucreaza cu grupuri de copii restranse ca numar

-exista un specialist in comunicare, specialist care poate ajuta la dezvoltarea abilitatilor sociale

-exista oportunitatea de a interactiona social intr-o forma organizata si supravegheata

-se insista pe acumularea de deprinderi utile in viata reala si se incurajeaza interesele si talentele speciale ale copilului

-se doreste individualizarea curriculei scolare (programa scolara)

-exista indrumatori care se isi pot concentra activitatea pe confortul emotional al copilului si care pot constitui ca o legatura a acestuia cu familia

-exista entuziasm si respect pentru diversitate si exista compasiune pentru elevi.

Parintele ar trebui sa fie mereu informat despre cum decurg lucrurile la scoala. Se poate scrie ca un fel de jurnal, in care parintii si profesorii isi noteaza alternativ observatiile in ceea ce priveste copilul afectat de sindromul Asperger si, astfel, se poate realiza o mai rapida si eficienta evaluare a modului in care copilul evolueaza.

Strategii de tratament

Tratamentul se centreaza pe imbunatatirea modului de comunicare, a abilitatilor sociale si a modului de comportament a copilului. Programul de tratament poate fi ajustat frecvent, pentru a se optimiza strategiile de abordare a copilului.

Se va insista pe calitatile copilului, prin incurajarea acestuia de a explora domeniile de interes. Integrarea in grupuri de copii orientati spre anumite activitati comune, precum si consilierea tintita pot fi de ajutor. Copiii cu sindrom Asperger care sufera si de alte afectiuni precum cele enumerate mai sus, pot fi mai solicitanti pentru parintii care deja intampina dificultati cu un copil cu nevoi speciale. Aceste boli auxiliare pot necesita tratament medicamentos specific, precum si alte forme de terapie.

Strategii pentru dezvoltarea abilitatilor sociale

E posibil ca individul sa nu inteleaga normele si regulile de ordin social pe care ceilalti copii le percep mult mai natural. Se vor da explicatii clare pentru motivul pentru care anumite moduri de comportament sunt solicitate si se vor impune reguli pentru acestea.Se va incuraja copilul sa se uite in ochii celor din anturaj, in momentul in care i se vorbeste si i se va explica motivul pentru care acest lucru este necesar. Este indicat sa se ofere o mica recompensa in momentul in care copilul foloseste o abilitate sociala, mai ales cand aceasta nu i s-a solicitat.
Se vor practica activitati precum jocuri sau sedinte de intrebari urmate de raspunsuri, caci astfel copilul este nevoit sa astepte momentul cand sa vorbeasca si sa asculte ce zic ceilalti.Prin jocuri in care cei implicati isi asuma diferite roluri si prin studierea comportamentului uman vazut in filme sau la televizor, copilul va intelege sentimentele celorlalti.Parintele isi va invata copilul cum sa recunoasca si cum sa raspunda la anumite situatii in cadru social. I se pot oferi, ca ajutor, anumite replici pe care sa le poata da in anumite situatii, ca atunci cand i se face cunostinta cu o persoana noua. Tot prin joc cu personaje imaginare, copilul poate fi invatat cum sa interactioneze.
In cazul in care copilul are tendinta de a fi singuratic, i se va asigura un anturaj.Copilul va fi invatat notiuni precum cele de loc privat si public, pentru a intelege, astfel, ce fel de comportament sa abordeze in anumite situatii. De exemplu, imbratisarea poate fi nepotrivita la scoala, dar este permisa acasa.
Strategii in ceea ce priveste scolarizarea
Se vor utiliza sisteme vizuale, precum calendarele, listele si notitele, pentru a se putea realiza o mai buna organizare a lectiilor. Copilul va fi orientat se respecte programul de scoala. Inainte de a incepe anul scolar va fi revizuit cu copilul programul zilnic.Copilul va fi protejat de cicaliri si batjocura anturajului. Se poate vorbi cu profesorii si consilierii scolari, despre invatarea celorlalti copii despre ce inseamna sindromul Asperger.
E indicata asezarea copilului alaturi de copiii care inteleg boala acestuia si nevoile speciale pe care acesta le necesita. Tot acesti colegi mai intelegatori pot deveni prietenii copilului si ii pot fi companioni in timpul pauzelor.
Profesorului i se va solicita integrarea copilului in activitati care ar putea sa-i puna in valoare calitatile, precum cititul, scrisul dupa dictare si orele de arta (ex: pictura).
Se va incerca realizarea unei rutine zilnice in ceea ce priveste temele pentru acasa, prin stabilirea unei perioade fixe din timpul zilei pentru aceasta activitate si prin folosirea aceleiasi locatii (ex: biroul din camera copilului).
Se pot folosi recompense pentru motivarea copilului. I se poate permite sa se uite la televizor sau sa se joace jocul favorit la calculator, cand acesta se comporta bine.Unii copii cu sindromul Asperger au dificultati la scrierea de mana. Acest lucru poate fi remediat prin scrierea temei pentru acasa la calculator.
Acest articol este preluat, sursa fiind http://www.sfatulmedicului.ro/.

DRAGOSTEA PENTRU CARTI SE INVATA

Am participat luni, 22 noiembrie la Observatorul de pranz cu scopul de a prezenta beneficiile lecturii pentru dezvoltarea personalitatii copiilor, dar pentru a vorbi despre modalitatile prin care ii putem motiva pe elevi sa aleaga o carte inainte de a deschide calculatorul sau televizorul.

Banii pe intelesul copiilor - Antena 1 - 15 octombrie 2010

Rolul amenajarii ambientului de lucru al unui copil cu ADHD

    

      Atentia copilului hiperactiv este distrasa foarte usor de obiectele, jucariile din jur sau zgomote. De aceea este bine sa-l ajutam sa se concentreze atat prin crearea unui ambient simplu si placut cat si prin asigurarea calmului si linistii din jurul lui. Copilul cu ADHD la varsta prescolara sau scolara are de realizat o serie de sarcini impuse sau desfasoara activitati liber alese in gup sau individual. Daca se urmareste ca fiecare joc sau actiune sa aiba productivitate, atunci preocuparea cadrului didactic sau a parintelui trebuie sa se centreze si pe crearea unui ambient adaptat specificului comportamental al copilului pentru evitarea dificultatilor pe care acesta le poate intampina. Copilul trebuie sa aiba acces cu usurinta la obiectele si mijloacele care ii faciliteaza actiunile. In sala de grupa, la prescolari, copilului cu ADHD i se vor pune la dispozitie doar acele materiale care ii sunt de folos in timpul actiunilor sale, pentru ca nimic altceva sa nu-i distraga atentia.

     Prescolarii in general si copiii cu hiperactivitate si deficit de atentie, in special, au tendinta de a pastra jucarii sau alte obiecte si in timpul activitatilor centrate pe invatare si deprindere de noi cunostinte. Este bine, ca educatoarea sa comunice si sa explice regulile necesare pentru pastrarea unui ambient ce faciliteaza concentrarea si mentinerea atentiei pe parcursul intregii activitati.

     La gradinita sau la scoala, in timpul orelor copilul va avea la dispozitie, doar strictul necesar, cadrul didactic urmarind permanent acest aspect: astfel pentru activittea de matematica, pe banca vor sta doar caietul, manualui si stiloul evitandu-se orice alta actiune favorizata de alte obiecte.

     Acasa, ambientul contribuie mult la finalizarea actiunilor copilului. Dincolo de calmul si linistea din familie, de reguli si programe motivationale sta armonia locului.

     Intotdeauna ii vom solicita sa se concentreze asupra unei singure activitati, in jurul lui se vor gasi doar materialele de care are nevoie la o singura activitate: la masa, in timpul jocului etc.