sâmbătă, 14 iulie 2018

Emoțiile din poezie

,,Nu mă întreba
De ce arăt așa!
Da, mă simt nervos
Chiar...intors pe dos"
Furios 😡

,,Nu știu ce este cu tine
Dar nici eu nu sunt mai bine
             A tunat, a fulgerat...
             Și acum mă simt speriat!"
             Fricuț 😥

           ,,Vă înțeleg și rău îmi pare
             Mai mult, sufletul mă doare
             Off...ce greu mai e să fii
             Cel mai bleu dintre copii"
             Tristețea 😔     

             ,, Ce-ați zice să încetați?!
             Ziua-ntreagă vă văitați
             Hei, Furie, respirăm?
             Împreună numărăm!

             Frică ceru-i însorit
             Iar furtuna s-a oprit!
             Tristețe, înțeleg că-i greu
             Îți dau din verdele meu"
             Fericirea 😁

Toate emoțiile sunt adevărate
Dar și foarte importante
Le trăim, le acceptăm
Și în gând le transformăm

             
             
             
             
             

duminică, 20 mai 2018

Atenția copilului - o preocupare pentru părinți și educatori

Ca educatori transmitem de multe ori parinților mesajul: ,,copilul nu se poate concentra sau nu este suficient de atent in timpul activitaților școlare!"

Dar ce este atenția și care este ,,utilitatea" ei în dezvoltarea cognitivă și socio-afectivă a copilului?

Atenția este un mecanism care ajută la apărare, orientare și învățare de comportamente. Este o definiție simplă din care înțelegem ușor că atunci când remarcăm ,,dificultăți de atenție" e nevoie să intervenim.
Durata menținerii atenției, conform psihologiei vârstelor, determină și ea planificarea sarcinilor de învățare. La grupa mica, 3-4 ani, dat fiind faptul ca focusul se menține între 5 și 15 minute, vom proiecta secvențe de învățare scurte și ,,ancore" menite să faciliteze captarea atenției de câte ori este nevoie. Se impun jocuri simple de energizare mentală și corporală.
Proiectarea specifică, jocurile, ancorele rămân valabile pentru fiecare etapă de vârstă și dezvoltare.
Toate activitațile școlare fac apel la acest fenomen psihic, la capacitatea copilului de a se focusa pe o sarcina, pentru că ea determină o bună parte din ,,performanță" atât în plan social cât și în plan cognitiv.

Ce recomanări oferim pentru ,,antrenarea" atenției?
Studiile au demonstrat că menținerra atenției este influențată de foarte mulți factori. Psihodinamica neurocerebrală, condiționarea învățării, climatul educațional, specificul unei sarcini, predispozitii date de o serie de tulburări comportamentale...toate pot influența această funcție și capacitatea de concentrare; dar când își antrenează copiii cel mai ușor atenția? Ei bine sportul, muzica, dansul, pictura, desenul, lectura, teatrul, jocurile de tablă, jocurile de rol, toate sunt antrenamente extraordinare pentru concentrare, răbdare, creșterea toleranței la frustrare, reziliență și tărie de caracter; ptr că toate aceste calități determină o dezvoltare globală, care sprijină reușita individuală.

Atenția și lumea virtuală
Există softuri educaționale pentru dispozitive electronice pe care copiii le pot folosi pentru dezvoltarea atenției, doar aceste softuri sunt proiectate așa cum au nevoie copiii, tinând cont de specificul lor de dezvoltare și de nevoia de învățare. Jocurile foarte repide, cu gratificări imediate prin care copilul atinge rând pe rând nivelele propuse, il vor ,,captura" pe acesta și îl vor ,,adapta" la o lume care nu este a lui și din care, atunci când va ieși, va lua aceasta dorință de reușită facilă, incapacitatea de amânare a recompensei, frustrare, inadaptare.

Atât educatorii cât și părinții sunt observatori, nu doar facilitatori ai dezvoltării copiilor. Nu putem oferi o singură rețetă și nu putem pretinde un singur standard, dar pentru asta e nevoie să lucrăm de multe ori diferențiat sau sa facem recomandări adecvate.

joi, 22 martie 2018

Conferintele de educație parentală nu ,,țin loc" de consiliere

      Fără a contesta nevoia de informare și de educație parentală, nu pot să nu observ că părinții amână intervenția terapeutică personalizată, crezând că participarea la conferințe sau workshopuri pe teme de parenting ,,rezolvă" dificultatile pe care le întâmpină în creșterea și educația propriilor copii.


,, Nu am venit la consiliere pentru ca eu citesc si merg la conferințe de parenting, dar acum problemele s-au agravat. Sunt depasit."

             Fie parintii au dificultati in a-și schimba stilul și abordarea parentală, fie au nevoie sa fie îndrumați pe această cale sau, nu de putine ori, e nevoie de o interventie directa de evaluare și de consiliere.
    Părintii merg la conferințe cu un ,,diagnostic" propriu al problemei. Sunt in dificultate, dar se informează si aplică...problema nu se rezolvă pentru ca ,,diagnosticul" este de multe ori gresit sau, poate ca nu este nevoie de niciun astfel de diagnostic.

     Nu îmi propun să contest calitatea acestor conferințe și nici să îi critic pe cei care sunt specialiști în educația părinților.

Cred cu tărie că atâta timp cât adaptăm informațiile pe care le livrăm specificului socio-cultural al familiei și nu servim o ,,rețetă" universal valabilă, eventual americană, putem spera că îi ajutăm pe copii prin părinții lor.
Dar nu cred că educația parentală, in sensul de informare colectivă, poate rezolva probleme particulare. Din păcate, ,,prea mult" in zona asta inseamnă uneori ,,deloc" acolo unde este cu adevărat nevoie.

Nevoia de conștientizare.

E nevoie de o abordare multimodala care pornește in cabinetul consilierului. Acesta dezvoltă un proces centrat pe copil. Reușită depinde de implicarea educatorului sau a altor persoane din mediul școlar, dar și de seriozitatea părintelui.

Problema e la copil? De ce trebuie să vin și eu la consiliere? Sau...Problema e la scoală...sau: Știm ca noi, părintii, suntem problema.

     Problema este de multe ori o dificultate normală abordată inadecvat sau o dificultate gravă greu accesibilă părintelui și educatorului.

David 9 ani. David este descris de mama ca fiind incapățânat, dar foarte deștept, ,, poate, dar nu vrea". Îl cunosc pe David și imi dau seama ca nevoile sale sunt diferite, ca ele nu își găsesc rezolvarea în nicio conferință de parenting la care merge mama sa, pentru că David pare a avea o tulburare de învățare. Merge la specialist și această tulburare se confirmă. Paradoxal, David poate, dar nu poate.

      Sesiunile colective de educație parentală dau impresia părintelui că face ceea ce trebuie, că este implicat activ în realitatea copilului, că deține metode. Această imprestie este de multe ori falsă și îl forțează inconștient pe părintele bine intenționat să stea departe de psiholog.

Faceți căutări pe acest blog