duminică, 15 septembrie 2019

Ce simte omulețul?

Ce simte omuletul este o tehnică simplă, de terapie prin joc, accesibilă nu doar psihoterapeuților, ci și cadrelor didactice și consilierilor școlari.

📍Tehnica poate fi folosită pentru a ne clarifica in legătură cu emoțiile și sentimentele neexprimate, pe care copilul le simte în diferite contexte - începutul școlii, teste, examene, diferite schimbări etc. 
📍Putem obține date importante despre felul in care copilul interpretează situațiile pe care le trăiește, despre nivelul de conștientizare a dificultăților sale emoționale și de relaționare cu sine (autocunoaștere) și cu ceilalți (intercunoaștere, comunicare).
Este o tehnică ușoară, care îl pune pe copil in contact cu el însuși, cu emoțiile și senzațiile sale. Este o cale amuzantă prin care copiii își pot dezvălui emoțiile si pot vorbi despre ele in siguranță. 
📍Simpla exprimare a acestora - a emotiilor, oricât de benefică ar fi ea, nu este suficientă. 
Este important să aflăm care sunt gândurile copilului în legătură cu o anumită situație, evenimemt; când s-a mai simțit așa și, foarte important, ce poate face pentru a se simți mai bine.

Vocabularul emoțional este primul pas pe calea dezvoltării personale. 

Cum se desfășoară?
Trasați conturul omulețului pe o foaie și rugați copilul să-i deseneze acestuia emoția dintr-un anumit moment semnificativ din viața sa.  În a doua etapă copilul va colora zona din corp unde omulețul simte emoția.
Oferiți copilul libertatea de a vorbi, de a gesticula și de continua desenul așa cum simte nevoia.

📍La vârste mici, tehnica povestirii ajută copiii să găsească soluțiile pentru propriile probleme, fără a se simti vizați, corectați sau criticați. 

Omulețul poate deveni eroul unei povestiri de aventuri, pentru că, în copilărie, fiecare experiență poate deveni o aventură.

📍Îndrumat de terapeut, copilul se va proiecta pe sine în rolul unui erou care înțelege că orice emoție are rolul său, că există numeroase alternative și soluții pentru o singură problemă, va face alegeri noi, va deveni un caracter mai puternic.

sâmbătă, 14 iulie 2018

Emoțiile din poezie

,,Nu mă întreba
De ce arăt așa!
Da, mă simt nervos
Chiar...intors pe dos"
Furios 😡

,,Nu știu ce este cu tine
Dar nici eu nu sunt mai bine
             A tunat, a fulgerat...
             Și acum mă simt speriat!"
             Fricuț 😥

           ,,Vă înțeleg și rău îmi pare
             Mai mult, sufletul mă doare
             Off...ce greu mai e să fii
             Cel mai bleu dintre copii"
             Tristețea 😔     

             ,, Ce-ați zice să încetați?!
             Ziua-ntreagă vă văitați
             Hei, Furie, respirăm?
             Împreună numărăm!

             Frică ceru-i însorit
             Iar furtuna s-a oprit!
             Tristețe, înțeleg că-i greu
             Îți dau din verdele meu"
             Fericirea 😁

Toate emoțiile sunt adevărate
Dar și foarte importante
Le trăim, le acceptăm
Și în gând le transformăm

             
             
             
             
             

duminică, 20 mai 2018

Atenția copilului - o preocupare pentru părinți și educatori

Ca educatori transmitem de multe ori parinților mesajul: ,,copilul nu se poate concentra sau nu este suficient de atent in timpul activitaților școlare!"

Dar ce este atenția și care este ,,utilitatea" ei în dezvoltarea cognitivă și socio-afectivă a copilului?

Atenția este un mecanism care ajută la apărare, orientare și învățare de comportamente. Este o definiție simplă din care înțelegem ușor că atunci când remarcăm ,,dificultăți de atenție" e nevoie să intervenim.
Durata menținerii atenției, conform psihologiei vârstelor, determină și ea planificarea sarcinilor de învățare. La grupa mica, 3-4 ani, dat fiind faptul ca focusul se menține între 5 și 15 minute, vom proiecta secvențe de învățare scurte și ,,ancore" menite să faciliteze captarea atenției de câte ori este nevoie. Se impun jocuri simple de energizare mentală și corporală.
Proiectarea specifică, jocurile, ancorele rămân valabile pentru fiecare etapă de vârstă și dezvoltare.
Toate activitațile școlare fac apel la acest fenomen psihic, la capacitatea copilului de a se focusa pe o sarcina, pentru că ea determină o bună parte din ,,performanță" atât în plan social cât și în plan cognitiv.

Ce recomanări oferim pentru ,,antrenarea" atenției?
Studiile au demonstrat că menținerra atenției este influențată de foarte mulți factori. Psihodinamica neurocerebrală, condiționarea învățării, climatul educațional, specificul unei sarcini, predispozitii date de o serie de tulburări comportamentale...toate pot influența această funcție și capacitatea de concentrare; dar când își antrenează copiii cel mai ușor atenția? Ei bine sportul, muzica, dansul, pictura, desenul, lectura, teatrul, jocurile de tablă, jocurile de rol, toate sunt antrenamente extraordinare pentru concentrare, răbdare, creșterea toleranței la frustrare, reziliență și tărie de caracter; ptr că toate aceste calități determină o dezvoltare globală, care sprijină reușita individuală.

Atenția și lumea virtuală
Există softuri educaționale pentru dispozitive electronice pe care copiii le pot folosi pentru dezvoltarea atenției, doar aceste softuri sunt proiectate așa cum au nevoie copiii, tinând cont de specificul lor de dezvoltare și de nevoia de învățare. Jocurile foarte repide, cu gratificări imediate prin care copilul atinge rând pe rând nivelele propuse, il vor ,,captura" pe acesta și îl vor ,,adapta" la o lume care nu este a lui și din care, atunci când va ieși, va lua aceasta dorință de reușită facilă, incapacitatea de amânare a recompensei, frustrare, inadaptare.

Atât educatorii cât și părinții sunt observatori, nu doar facilitatori ai dezvoltării copiilor. Nu putem oferi o singură rețetă și nu putem pretinde un singur standard, dar pentru asta e nevoie să lucrăm de multe ori diferențiat sau sa facem recomandări adecvate.

Faceți căutări pe acest blog