Cum ascultam? Cat vorbim?

        Comunicarea nu mai este astazi privita ca un simplu schimb de informatii în care este implicata perechea emitotor-receptor. Putem spune ca astazi comunicarea sta practic la baza oricarei activitati umane si inseamna, in special, gestul de a-l întelege pe celalalt. In spiritul acestei abordari, articolul de fata încearca o apropiere de ceea ce inseamna comunicarea eficienta painte-copil sau eficientizarea unei relatii speciale.


De ce este necesara o abordare distincta?

Actorii scenariului care se deruleaza cotidian, in familie, sunt fiinite de ale caror deprinderi si competente de comunicare depinde o relationare de succes.

Parintii trebuie sa raspunda nevoilor copiilor, in special cele emotionale, care se concretizeaza in dorinta de a fi ascultati, ingrijiti si apreciati. In functie de varsta si nivelul de dezvoltare al acestuia, atitudinea parintilor trebuie sa fie corespunzatoare iar comunicarea, adaptata.

Calitatea de emitator in relatia cu propriul copil presupune o adaptare la nevoile copilului, un stil asertiv in ansamblul comportamentului, cunoastere si empatie.

Daca invatam sa facem o reprezentare clara si complexa a telului pe care vrem sa il atingem atunci situatiile pot fi mai simplu de abordat. Greselile nu trebuie sa ne descurajeze. Mai devreme sau mai tarziu vom ajunge sa ne intelegem copiii si sa le acordam sprijinul necesar, comunicand dezinvolt, negociind cu succes. Experienta ne ajuta sa devenim parinti mai buni si sa preluam exemple din propria educatie.

Este necesar ca parintele sa se concentreze asupra modului in care se desfasoara comunicarea in familie, asupra felului in care copilul isi manifesta interesul sau dezinteresul cu privire la propunerile sau regulile care se aplica in casa.