Ce presupune autocunoașterea și de ce este important procesul autodescoperirii?

   

Pornind de la nevoia fiecărui copil de a conta și de a se afirma sănătos în grupul său, jocurile de autocunoaștere, poveștile, conversațiile libere sunt menite să îi aducă acestuia, pe lângă beneficiile autodescoperirii și bucuria de a fi în contact cu sine, recunoscut și apreciat pentru ceea ce este, nu doar pentru ceea ce face.

      Repere pentru părinți și educatori pentru o conectare autentică

✔ Ascultați cu interes

✔ Reflectați emoții, trăiri, atitudini

✔ Vorbiți cu sinceritate despre propria experiență

✔ Folosiți umorul 

✔ Nu depășiți granițele; evitați întrebările intruzive

✔ Mulțumiți pentru încredere

✔ Evitați să oferiți sfaturi necerute

Despre panică și pandemie prin alte părți ale Europei

Raluca Preda

Special Educational Needs Co-ordinator

United Kingdom

       Ne-am confruntat și aici cu anxietatea cauzată de lipsa unui precedent (în istoria recentă, cel puțin) și de panica venită din toate părțile, dar mai ales de pe grupurile din online. Cred că la un moment dat, chiar s-au limitat redirectionările pe whatsapp, ceea ce mie mi s-a părut la fel de important ca și spălarea mâinilor și respectarea strictă a spațiului personal.

     Anglia a intrat în lockdown după ce numărul cazurilor a atins cota maximă, cu puțin timp înainte de vacanța de Paște care oricum durează două săptămâni. Cred că trebuie menționat faptul că școlile au rămas deschise cu excepția celor care au avut cazuri confirmate și au necesitat închidere temporară pentru igienizare. Este drept că nicio școală nu a funcționat la capacitate maximă si s-au format rețele care au permis lucrul prin rotație pentru cadrele didactice, dar nu s-a pus niciodată problema închiderii definitive pentru luni de zile. 

     Desigur, au fost destule cazuri de copii ai căror părinți, fiind cadre medicale s-au îmbolnăvit. Sau colegi care aveau părinți vârstnici, spitalizați și care, inevitabil, au contactat boala. Sau pur și simplu oameni din jurul nostru care s-au îmbolnăvit, fără să aibă o expunere mai mare decât a altora. Deci, din punctul meu de vedere, teoria asta cum că nu există boala, nu poate stă în picioare. Îmi pare rău, poate va dezamăgesc…dar nu pot, după ce am văzut copii, părinți și colegi suferind, să vin și să zic stați liniștiți, e doar multă agitație, nu e nimic, merge cu imunitatea de turmă…Am văzut sigur că nu merge (știe și Boris Johnson! 😊). Funcționează, în schimb, respectarea riguroasă a regulilor de igienă și a planului național de abordare a pandemiei în care fiecare joacă un rol important și care, în mod sigur, a salvat multe vieți. În definitiv, nu ni s-a cerut altceva decât ceea ce și sanitarul de la sate de acum 100 de ani știa…așa că oamenii s-au conformat tocmai pentru ca viața să revină la normal cât mai repede și tocmai pentru că știm cu toții cât de important este să putem deschide treptat școlile. 

     În rest, cu simt civic și răbdare față de ceilalți – familie, vecini, colegi de serviciu. De cei din urmă am depins fundamental într-o perioada în care tot ce venea de la guvern se schimbă de la o ora la alta. Nu este ușor să începi fiecare zi de lucru și să o închei cu încă o discuție despre ce e și nu e recomandat sau ce putem face fără să expunem sănătatea cuiva și fără să semănăm panică (fiind destul de speriați noi înșine). Sigur că nu puteam fi toți de accord cu tot ce ni se impunea, că unele reguli ni se păreau absurde, că altele nu ne-au plăcut deloc și pe unele nu nici nu ni le permiteam, dar ideea de baza și motivația noastră a fost tot timpul siguranță copiilor și a familiilor lor. 

    În condițiile în care este ilegal să ții acasă un copil de vârstă școlară, considerând dreptul la educație drept singură șansă reală la o viață mai bună pentru cei mai mulți dintre copiii din învățământul de masă, au fost destule voci care au susținut că privarea de educație este mult mai gravă decât efectele pandemiei pe termen lung. Așa că ne-am asumat până la capăt riscul expunerii urmând reguli care s-au dovedit suficient de simple, aplicabile și eficiente. Nu, copiii nu vin la școală cu măști. Nici noi nu purtăm măști, doar mănuși și șorț de protecție, dacă este cazul. Se respectă distanța care va fi redusă la 1m, se pare, pentru că până acum totul a mers destul de bine. Bineînțeles că ne-a fost teamă și că nu ne-a convenit să fim cobaii Europei, când toate țările aveau școlile închise și am discutat între noi, unii chiar cu uniunile, dar nu ne-am spus părerile pe grupuri cu părinții… de asta pot să va asigur. Din motive pe care le-am înțeles acum mai ales, aici profesorilor li se recomandă să NU facă parte din grupuri online cu părinții și să nu aibă contact direct decât prin secretariat. Nu există “pe răspundere personală” pentru că orice cadru didactic reprezintă instituția în care își desfășoară activitatea. Prin urmare, orice abatere a individului se răsfrânge asupra instituției și nimeni nu-și dorește ca o școală întraga să fie arătată cu degetul din cauza unor greșeli personale.

În timp, au scăzut cazurile, am văzut că se poate. Numărul copiilor care au început să vină crește ușor de la o săptămâna la altă și probabil că până la sfârșitul lui iulie vom avea mai mulți copii decât a prevăzut cineva vreodată, atât cât putem lua în condiții de siguranță. 

     Va promit că nu am mai văzut atâta entuziasm pe față unor copii venind la școală de la începtul carierei mele...și a trecut ceva timp. Am fost cu toții surprinși urmărindu-i și văzându-i cum păstrează distanța (vorbesc aici preșcolari), cei de 4-5 ani știau deja de ce nu putusera să vină la școală, înțelegeau și ascultau tot ce discutăm cu ei referitor la sănătate și  cum să avem gijă unii de alții. Majoritatea activităților s-au petrecut afară și cu puțin ajutor din partea adulților, copiii și-au căutat de interesele lor, fără să se ingrămdăeasca câte 6,7 pe activitățile de interes. Noi adulții am avut un minim plan ca să ne ajute la  accesul prin rotație și la păstrarea distanțelor. 

     Suntem încă destul de departe de un final reușit, dar mica noastră victorie ne motivează, nu ne mai este teamă. Cred că asta e un pas important. Am văzut că regulile ajută și că e important să știm când să lucrăm împreună unii pentru alții și cu toții pentru copiii care vor crea lumea în care noi vom trăi peste 30, 40 de ani. Nu am vrut să-și amintească de noi drept educatorii care s-au temut așa de mult pentru viețile lor că au ținut școlile închise în timp ce au beneficiat de salariile platite si de timpul petrecut in discutii interminabile despre cum ar fi mai bine să facem. Și aici, ca peste tot și oricând, profesia noastră este o una vocațională, nu am ales-o pentru glorie și nici pentru statut social, ci pentru că știm cât de important este să înveți să iei decizii informate. Copiii merită să le acordăm puțină încredere, eu cred că ei vor putea să facă față acestei crize mai bine decât ne așteptăm noi, atâta timp cât le oferim cardul rațional de care au nevoie. 

Și exemplul personal. 

Solitar, dar solidar! Arta de a fi...rezilient! - Campanie națională de consiliere și psihoeducație.

Zilele acestea cultivăm comportamentele cu aport comunitar, iar pentru că avem în vedere o dinamică a stărilor emoționale și a manifestărilor sociale, în funcție de evoluția evenimentelor, vă propunem să ne alăturăm campaniei naționale Solitari, dar solidari. Arta de a fi...resilient.

          Obiectivul prioritar este de a oferi copiilor un cadru ludic, firesc de exersare a rezilienței alături de părinții și de educatorii lor.
          Reziliența este superputerea care îi ajută pe eroii noștri, mai mici sau mai mari, să se adapteze la ceea ce înseamnă azi realitatea fiecărei dimineți. Antrenată zilnic, această superputere contribuie la dezvoltarea inteligenței emoționale și la o afirmare sănătoasă de sine.
            Dragi părinți,
Vă propunem să intrați în joc și să nu uitați că sunteți rezervorul afectiv la care se conectează copiii dumneavoastră! Timpul de calitate petrecut în familie este esențial.
          Dragi colegi profesori,
Vă mulțumim că ne sunteți alături în această campanie! Contăm pe implicare dumneavoastră!

Cinci lucruri care te ajută să rămâi activ în aceste zile

Dragi copii,

Zilele acestea sunt printre cele mai diferite zile, despre care vă veți aminti atunci când veți crește.  Sunt zile în care oamenii mari vorbesc despre îmbolnăvirea cu un virus nou, care aduce teama de un pericol necunoscut, iar această teamă este, cu adevărat, mai greu de depășit.

 Este posibil să simțiți emoții dificile, precum frică sau stres, pentru că toate sursele noastre de informare ne reamintesc de numărul îmbolnăvirilor și de comportamentele sănătoase care ne păstrează în siguranță.

Trebuie să știi că aceste informații sunt utile pentru a-i educa pe oameni și a-i convinge să respecte regulile de igienă, să adopte un comportament precaut în societate. Auzi acum cuvinte precum carantină sau izolare, iar tu stai în casă de ceva timp.

Se pare că se evită crearea de aglomerări umane, ceea ce a dus și la închiderea școlilor pentru o perioadă.

Regulile și legile sunt foarte importante! De ele depinde sănătatea noastră!

Iată cinci lucruri care vă ajută să rămâneți activi și bine dispuși în aceste zile:

1.      Gândiți-vă la un program pentru fiecare zi.  Scrieți o listă a activităților voastre preferate. E foarte sănătos pentru minte să știe ce are de făcut, să aibă un scop.

2.      Păstrați-vă lucrurile în ordine. Organizarea biroului și a jocurilor crează mai mult spațiu și sentimentul de confort.

3.   Faceți gimnastică cel putin 20 de minute dimineața si 20 de minute după amiza.. Exercițiile fizice ne ajută să ne păstrăm starea de bine și condiția fizică.

4.      Scrieți! Citiți! Exersați! Și mintea are nevoie de antrenament. Continuați studiul! Fiți curioși și bucurați-vă de experiențe noi de învățare, chiar dacă nu sunteți la școală!

5.      Rămâneți în contact cu prietenii voștri. Astăzi, tehnologia ne oferă șansa de a fi conectați cu prietenii noștri prin mijloace moderne. Este simplu să vă împărtățiți jocuri, idei, emoții. Rămâneți optimiști!

Nu este ușor să petreceți atât de mult timp în casă, dar continuați să fiți extraordinari!

Ce simte omulețul?

Ce simte omuletul este o tehnică simplă, de terapie prin joc, accesibilă nu doar psihoterapeuților, ci și cadrelor didactice și consilierilor școlari.

📍Tehnica poate fi folosită pentru a ne clarifica in legătură cu emoțiile și sentimentele neexprimate, pe care copilul le simte în diferite contexte - începutul școlii, teste, examene, diferite schimbări etc. 

📍Putem obține date importante despre felul in care copilul interpretează situațiile pe care le trăiește, despre nivelul de conștientizare a dificultăților sale emoționale și de relaționare cu sine (autocunoaștere) și cu ceilalți (intercunoaștere, comunicare).

Este o tehnică ușoară, care îl pune pe copil in contact cu el însuși, cu emoțiile și senzațiile sale. Este o cale amuzantă prin care copiii își pot dezvălui emoțiile si pot vorbi despre ele in siguranță. 

📍Simpla exprimare a acestora - a emotiilor, oricât de benefică ar fi ea, nu este suficientă. 

Este important să aflăm care sunt gândurile copilului în legătură cu o anumită situație, evenimemt; când s-a mai simțit așa și, foarte important, ce poate face pentru a se simți mai bine.

Vocabularul emoțional este primul pas pe calea dezvoltării personale. 

Cum se desfășoară?
Trasați conturul omulețului pe o foaie și rugați copilul să-i deseneze acestuia emoția dintr-un anumit moment semnificativ din viața sa.  În a doua etapă copilul va colora zona din corp unde omulețul simte emoția.
Oferiți copilul libertatea de a vorbi, de a gesticula și de continua desenul așa cum simte nevoia.

📍La vârste mici, tehnica povestirii ajută copiii să găsească soluțiile pentru propriile probleme, fără a se simti vizați, corectați sau criticați. 

Omulețul poate deveni eroul unei povestiri de aventuri, pentru că, în copilărie, fiecare experiență poate deveni o aventură.

📍Îndrumat de terapeut, copilul se va proiecta pe sine în rolul unui erou care înțelege că orice emoție are rolul său, că există numeroase alternative și soluții pentru o singură problemă, va face alegeri noi, va deveni un caracter mai puternic.