Furia la copii - cand devine o problema?

      Furia este o emotie naturala experimentata adesea atat de catre adulti cat si de catre copii.

Cand devine exprimarea furiei o problema?

Furia nu este o emotie de baza, o emotie ,,radacina" - ci o emotie care acopera sentimente precum jena, frustrarea, singuratatea sau vinovatia. Ceea ce spun este ca nu exista ,,copii furiosi" . Aceasta eticheta accentueaza emotiile negative, intarind credinta parintilor si a educatorilor ca doar ,,o pedeapsa pe masura" poate ameliora furia si comportamentele nedorite care o insotesc.

      Un nou nascut isi manifesta furia sau frustrarea - atunci cand ii este foame sau este obosit - prin plans si tipat. Un copil de doi ani, in timpul manifestarii furiei, va arunca lucruri, va incerca sa-si loveasca partenerul de joaca sau parintele care ii spune ,,nu". Cand copilul mai creste, asteptam reactii emtionale adecvate si comportamente bune. 

      Furia devine o problemă atunci când se produce un comportament negativ, agresiv care scapă de sub control si atunci când cauza principală a problemei nu este tratată. De exemplu, copiii cu dizabilităti de invatare nediagnosticate vor avea izbucniri de furie frecvente. Acesti copii sunt frustrati atunci cand fac eforturi pentru a invata iar rezultatele lor sunt slabe si li se spune ca nu ,,muncesc suficient". Neintelegand adevarata problema, copiii devin furiosi provocand incidente minore care de multe ori trec neobservate. Aceste coportamente ii ajuta sa nu se simta incapabili si sa depaseasca pe moment dificultatea emotionala initiala. 

      Odata ce problema este descoperita iar nevoile copilului sunt indeplinite adecvat, furia scade si chiar dispare.

      Un reper important pentru parinti si educatori: 

Ajutati copiii sa invete cum sa-si exprime emotiile!

      Pentru asta evem nevoie sa intelegem fiecare emotie, gandurile care o declanseaza, situatiile in care aceste ganduri pot aprea. Observam relatia dintre un anumit context, ceea ce gandim si emotiile pe care le simtim. 

      Unui copil nu-i vom spune niciodata ca o anumita emotie este gresita, desi ii putem arata ca un comportament este neadecvat: ,, Andrei, inteleg ca esti suparat pentru ca sora ta ti-a rupt jucaria! Asta este corect. Ceea ce nu este corect, este faptul ca ai lovit-o! Comportamentul tau o face sa sufere."

Copiii au nevoie de validare emotionala si de cateva idei de adecvare comportamentala atunci cand se vor confrunta cu o situatie similara.

Ce ajuta?

• Comunicarea
• Valdarea emotionala
• Modelarea unui comportament rational
• Inducerea unui sentiment de incredere in capacitatea de exprimare emotionala adecvata
• Analizarea comportamentului parental si a relatiei psihologice din familie - poate aceasta este incarcata de sentimente negative si manifestari nedorite
• Scuzele exprimate atunci cand gresim
• Modelul parental
• Sportul si activitatile care implica resurse personala concentrate intr-o zona creatoare

Comportament parental - despre ascultarea activa (1)

La baza educatiei si a disciplinarii pozitive stau doua elemente fundamentale:

(1) ascultarea activa si (2) comunicarea

Ascultarea celulilalt presupune, in general ,,a darui" interlocutorului respect si intelegere. Copiii exprima emotii, ganduri, nevoi care ,, se cer " neconditionat inregistrate si considerate de parinte. Gandeste-te ca atentia ta asupra copilului este foarte exact perceputa de acesta. Doar a raspunde copilului cand acesta iti transmite un mesaj, nu este suficient:

Pasul 1. Pozitia de egalitate: parintele se va aseza la acelasi nivel de inaltime cu al copilului.

Pasul 2. Il va privi in ochi

Pasul 3. Va mentine o atitudine de ,,ascultator", atent si captivat

Pasul 4. Si din punct de vedere non-verbal va manifesta aceeasi atentie prin gesturi specifice: grimase de incurajare, usoara bataie pe umar, va da din cap afirmativ etc

Pasul 5. Va vorbi, doar cand simte ca ii vine randul, fara a uita sa se asigure ca a inteles mesajul copilului. Ex: ,,daca am intele bine ceea ce ai vrut sa-mi spui este ca ......"

O alta componenta esentiala a ,,ascultarii active" este reflectarea ca intr-o oglinda a emotiilor celui care ne vorbeste despre sine, demonstrandu-i ca am inteles ceea ce simte. Ex. ,,Esti foarte trist pentru ca prietenul tau nu mai vine la gradinita."

Comunicarile copiilor catre parinti nu sunt intamplatoare. Copiii spera ca parintii sa rezolve situatiile dificile, au incredere ca vor fi ascultati si intelesi si asteapta un mesaj deschis, insotit de o atitudine onesta si de o posibila solutie la problema aparuta.

Ex. Copilul spune: ,, sunt suparat pentru ca Ionel si George m-au respins astazi si m-am jucat singur"

Raspuns inchis/de blocate ( folosesc termenul ,,blocare" pentru ca un astfel de mesaj are un impact negativ, coboara o bariera in comunicarea parentala si uneori blocheaza manifestarile emotionale ale copilului care se va simti neinteles si se va autoizola)

,, Trebuie sa inveti ca in viata nu este numai cum vrem noi...Asta este!"

Raspuns deschis/de validare emotionala

,, Te-ai simtit respins si parasit de prietenii tai. Esti foarte suparat pe ei."

Alta situatie:

Copilul spune: ,,Nu pot sa desenez ce ne-a cerut doamna pentru ca eu nu sunt talentat la desen."

Raspuns inchis/ de blocare:,, nu spune asta! De unde stii daca nu ai incercat? Hai! Apuca-te de treaba!"

Raspuns deschis: ,,Pare sa iti fie greu. Eu zic sa incerci o schita. Tu ce spui?"

,,Simpla repetare a cuvintelor" - sau descifrarea emotiilor copilului.

Parintii se simt uneori inconfortabil atunci cand sunt nevoiti sa adopte un comportament parental nou. Dar, prin exersarea ascultarii active, parintele isi va forma deprinderi noi care presupun atentie, intelegere, empatie si creativitate. Ca in orice alta situatie a exersa=a reusi!!!

,, ii bat pe toti" - spune copilul

Esti foarte suparat pe ei, inteleg? - spune parintele oferind un raspuns deschis!

,, Esti o mama rea!" - spune copilul

Raspuns inchis: ,, eu sunt rea? Sa vezi cum e mama lui Vlad...asa ca sa nu mai spui asta niciodata!!

Raspuns deschis: ,,se pare ca esti foarte suparat pe mine!"

Parintele va dovedi ca asculta activ atunci cand reflecta corect emotiile copilului in concordanta cu un anumit context, situatie si cu ceea ce a gandit si a simtit acesta.

Exercitiu pentru parinti: gasiti cat mai multe cuvinte care sa denumeasca emotii.

Pentru suparare : ex: trist, ranit, neplacut, urat, plictisit...etc.

Pentru bucurie: linistit, fericit, incantat etc.

De multe ori, parintii intreaba: ,,unde ma opresc cu raspunsurile deschise si cu gasirea cuvintelor care exprima emotii?" raspunsul este simplu si vine de la sine...,,atunci cand problema se rezolva!" se pot folosi formulari precum: ,,ce s-a intamplat?, cum te-ai simtit?, ce poti sa imi povestesti despre asta?, esti suparat pe mine? Simti ca te neindreptatesc?"

Exersati acest comportament chiar daca beneficiile pentru relatia dintre voi si copii nu se nasc imediat!

Sfatuiti mai putin, comunicati mai mult!

Uneori parintele considera ca un sfat oferit la timpul lui este o mina de aur pentru copil. Sfaturile creeaza o falsa dependenta fat de parinte si ,,intelepciunea sa". Atunci cand sfaturile nu functioneaza...vina este a celui care le-a oferit. Sfaturile repetate transforma parintele intr-un personaj de poveste gen ,,batranul intelept" sau ,,atotstiutorul" care poate rezolva orice. Ceea ce ii ajuta pe copii este sa le oferim o relatie deschisa, un model, exemple, alternative, sa ii lasam sa exploreze si sa descopere beneficiile unui ,,alt comportament" in afara celui care initial nu a functionat.