Accesele de furie (,, temper tantrum") - la copii

Situatia concreta

Copilul se afla impreuna cu parintele, la cumparaturi. Copilul ii cere parintelui sa ii cumpere una dintre jucariile pe care le vede pe raft. Avand alte prioritati, parintele refuza. Reactia emotionala imediata a copilului: plans, furie, tipete - atragerea atentiei celor din jur.

Comportamentul tipic al parintelui, ca reactie la atitudinea opozitionista a copilului:

- ton ridicat;

- amenintari ,, Este ultima oara cand vii cu mine la magazin!"

- ironizarea si umilinta prin comunicari de genul: ,,Toata lumea ne priveste si rade de tine..."

- etichetarea : ,, Daca stiam ca esti rau, nu te mai luam"

- promisiuni ,,fara valoare" : ,,Iti promit ca iti cumpar alta jucarie..."

- conditionari inutile ,, Vei primi jucaria atunci cand vei invata sa te comporti!"

Ce trebuie sa stie parinte?

1. In timpul crizei de furie, copilul nu mai ,,gandeste limpede", intampinand cu ostilitate orice comportament al parintelui, exceptandu-l pe cel de cedare.

2. Prin aceasta reactie, copilul doreste fie sa va atraga atentia asupra unei nevoi sau frustrari care deriva din neindepinirea acesteia chiar de catre Dvs, precum aceea de a-l valoriza in timpul oricarei actiuni in care este inclus( cumparaturi, jocuri...), fie asupra dorintei de autonomie.

Alternative sanatoase de comportament parental:

1. Pana la 5 ani.

Redirectionarea atentiei copilului. Fiti creativi, veseli, surprinzatori, fara a minti.

,, Vom merge repede, repede la standul cu paine, pentru ca vreau sa te rog sa ma ajuti sa aleg painica proaspata..." de aici continuati cu diferite comunicari antrenante. Nu va opriti, implicati copilul valorizandu- l si laudandu-l!

Scoaterea din context: in cazul in care criza continua, iesiti afara din magazin.

Puteți sa faceti un exercitiu de relaxare, daca anterior acesta este cunoscut de copil. ,, nu te supara ca nu e bine...numara pana la 10" sau, daca nu doriti sa atrageti atentia asupra emotiei negative traite anterior, ii propuneti sa respirati adanc si sa numarati impreuna.

Asigurati-va ca acum, copilul s-a linistit. Intrebati-l pe copil daca doreste sa continuati impreuna cumparaturile sau vrea sa ramana afara cu celalalt parinte sau sa plecati acasa.

Daca veti continua cumparaturile impreuna, antrenati copilul, dandu-i, de exemplu, lista de cumparaturi si un pix si rugandu-l sa va monitorizeze activitatea sau sa va ajute in orice fel.

2. Pentru copii mai mari de 5 ani.

Este utila pregatirea pentru cumparaturi care trebuie transformata intr-o rutina ori de cate ori plecati la magazin.

Copilul va avea 2 sau 3 responsabilitati in timp ce va aflati la magazin.

Ii vorbiti despre prioritati si suma de bani pe care o aveti.

In timpul unui acces de furie, puteti folosi consecintele logice si naturale prin care il informati pe copil despre hotararea de a parasi magazinul daca va continua sa planga.

Rezultatele pozitive ale exersarii unui comportament parental dezirabil, nu vor intarzia, iar parintele va fi pregatit mereu sa raspunda natural, acceselor de furie ale copilului in orice situatie, fara sa raneasca.

Repere educationale pentru activitatea de consiliere

Tipurile comportamentale si drepturile noastre asertive

Oamenii supusi:

- Isi ascund sentimentele si parerile

- Sunt nehotarati

- Se scuză permanent

- Au un contact vizual slab si o postura umila

- Le permit celorlalti sa ii domine

Oamenii asertivi

- Oferă opinii si isi comunica sentimentele

- Sunt hotarati

- Înfrunta problemele

- Au un bun contact vizual si o postură deschisa

- Isi exprima direct parerile, tinand cont de sentimentele celorlalti

Oamenii agresivi in comunicare:

- Intrerup mereu discutiile

- Ascund informatiile si parerile personale

- Domina discutia si nu sunt buni ascultatori

- Vorbesc tare, jignesc si sunt sarcastici

- Au un contact vizual puternic si o postură dominantă

Tehnici de manifestare a unei atitudini pozitive:

- ascultaţi ceea ce spune interlocutorul şi arătaţi-i acestuia că îl auziţi şi îl înţelegeţi;

- decideţi ce doriţi să comunicaţi;

- comunicaţi, cât mai prompt posibil, ceea ce gândiţi sau simţiţi;

- spuneţi ceea ce doriţi să se realizeze;

- fiţi precis şi priviţi interlocutorul în ochi.

Asertivitatea este:

1. abilitatea de a comunica emotiile, nevoile, opiniile intr-o maniera care nu incalca drepturile celorlalti;

2. o abilitate pe care o poti invata;

3. o modalitate de a te comporta si de a comunica care te va ajuta sa ai mai multa incredere in tine si va demonstra ca ai respect fata de cei din jur.

...Distingeti mai multe tipuri de agresivitate.

...Numiti care sunt dezavantajele acestei forme de manifestare.

...Cand devenim agresivi?

Drepturile asertive

Am dreptul să…

• mă respect pentru cine sunt şi pentru ceea ce fac.

• decid care sunt priorităţile mele

• am propriile valori, credinţe.

• le spun celorlalţi cum doresc să fiu tratat.

• greşesc fără să fiu ridiculizat.

• am relaţii sociale pozitive, în care să mă simt în siguranţă şi respectat(ă).

• spun „NU” , să refuz ceva atunci când ştiu că nu mi se potriveşte, fără să mă simt vinovat(ă).

• cer informaţii, atunci când mă intereseză ceva.

• fiu ascultat(ă) şi luat(ă) în serios.

• fiu fericit(ă).

Cum se poate creşte asertivitatea?

- Ascultă ce spune celălalt

- Arată-i că l-ai auzit şi îl înţelegi

- Hotărăşte ceea ce vrei să spui

- Spune ceea ce gândeşti sau simţi cât mai repede

- Spune ce ai vrea să se întâmple

- Nu uita să fii specific şi să-l priveşti în ochi!

De ce ,,schiopatam" in comunicare?

Fiecare dintre noi a experimentat la un moment dat sentimentul nesigurantei in comunicare.

,,Poate nu am vorbit pe intelesul lui?1?1"

,,Cred ca am o problema de comunicare!"

Pentru a intelege despre sine cat de buni comunicatori suntem, este esential sa raspundem la intrebarile despre cum am invatat sa comunicam. Nu este simplu si presupune o autoexplorare, un drum inapoi la nivel mental, catre copilarie, parinti, educatori si toti cei pe care uneori ii auzim ca un ecou in timp ce noi insine comunicam.

,, Am cazut si ma doare!" zice baietelul...

,,Si de ce plangi ca o fetita?"... intreaba tatal?

In copilarie, maturii ne dicteaza - fara intentii rele - emotii si sentimente. In exemplul de mai sus parintele ii spune copilului:,, Barbatii nu plang, ei sunt puternici! Femeile sunt slabe, emotionale si de aceea se vaicaresc!"

Aceasta atitudine amprenteaza copilul si din pacate poate produce o amputare la nivel emotional, o infranre a naturii umane.

,,Cuvintele stiu despre noi lucruri pe care noi nu le stim despre ele"

                                                                                       Rene Char

Experientele pe care le avem zilnic ne demonstreaza cat de important este sa iti croiesti cu grija tiparul comunicarii tinand cont de impactul pe care mesajul tau il va avea asupra celorlalti. Este inutil sa te astepti de la copil, sef sau partener de viata, sa inteleaga un mesaj schilodit de propria incapacitate de a-l transmite; de o atitudine contradictorie, de nesiguranta...Asa se naste dezamagirea, dintr-o autoamagire ca am facut totul, cand de fapt nu facem mare lucru.

,, Nu! Nu ai dreptate!"...Aceasta exprimare e bine sa dispara.

Asa se nasc barierele in comunicare. Din mesaje negative si dominatoare, ale caror victime am fost fiecare.

Celalalt poate invata de la tine.

,,Cu X nu te poti intelege; are impresia ca detine adevarul absolut."

Oare de ce? Pedagogii, parintii stiu intotdeauna ce este bine...Autoritatea lor este greu contestabila in copilarie, iar la adolescenta razvratirea poate fi dureroasa.

,,Parerea mea este ca..." NU INSEAMNA ,,Parerea mea este alta."

In primul mesaj comunicatorul este liber si asertiv, sentiment pe care i-l induce si celuilalt. In al doilea el lasa loc debutului si continuarii disputei.

Esti cu adevarat fericit atunci cand ceea ce gandesti este in concordanta cu ceea ce simti si cu ceea ce transmiti!

Atunci cand autocomunicarea functioneaza, cand esti fericit cu ceea ce reusesti sa iti transmiti, poti merge mai departe...

Este esential sa ai un mesaj bun pentru tine. Un mesaj pe care sa ti-l transmiti zilnic. Un mesaj cooerent si in concordanta cu realitatea pe care o traiesti. Reusita personala este determinata si de autocomunicare.

De ce elegi sa taci?

Tacerea nu este de aur...mereu! Ea poate fi uneori un fier ruginit. Ea este cu siguranta, o forma de aparare pe moment, care pe termen lung te va transforma intr-o persoana usor de manipulat.

Ce este de aur? Comunicarea asertiva, eficienta cu tine insuti si cu celalalt.

Asculti sau transferi totul asupra ta?

,,Operatia a fost groaznica!"

,,Desi nu am fost niciodata operat, inteleg cum te simti?"

,, Astazi la serviciu, m-am simtit destul de obosit."

,,E normal...a fost o zi foarte innorata"

A asculta este cel mai nobil lucru intr-o comunicare!

"Avem doua urechi si doar o gura, pentru a putea asculta de doua ori mai multe decat putem vorbi" (Epictet)

....si nu e greu! Gandeste-te cat de important este pentru tine sa fii ascultat fara ca celalalt sa se identifice inutil si gresit cu tine confiscandu-ti mesajul.

Singurul efort pe care il presupune comunicarea este sa nu faci vreun efort!

Minciuna la copii - in ce masura este determinata chiar de parinte?

     Incep prin a povesti o intamplare adevarata.

O fetita de clasa a II-a, care isi face temele tot timpul si, care desi are un volulm mare de munca zilnic atat la scoala cat si acasa, nu se plange niciodata, gasind timp si pentru joc - uita sa scrie pentru a doua zi la limba romana. Doamna invatatoare se declara foarte surprinsa si ii atrage atentia destul de dur, fapt care a facut-o pe fetita sa se rusineze si chiar sa se supere. Ajunsa acasa, ii spune mamei care se supara si o cearta spunand chiar ca este dezamagita. Reactia fetitei: ,, Data viitoare, nu iti mai spun nimic!"

     Aceasta a fost intamplarea...

     Ce a simtit copilul:

     Constienta de faptul ca este posibil ca si in alta imprejurare sa greseasca, fetita da un avertisment serios mamei:

,, Ai grija cum te comporti cu mine atunci cand fac ceva nepotrivit sau am un comportament indezirabil, lucruri normale pentru un copil. Eu nu sunt pregatita si nici nu vreau sa incasez de la voi adultii prea multe critici! Ati face bine sa ma intelegeti, sa ma iubiti si sa ma incurajati ca si alta data, cand voi gresi sa vin sa va spun. Ti-am spus despre greseala mea deoarece am constientizat-o si pentru ca am nevoie de suportul tau, draga mea mama, am nevoie sa imi spui ca se intampla sa gresim, chiar si tu gresesti si chiar si doamna invatatoare! Asa ca, daca vrei sa fiu sincera mereu, te rog sa incerci:

1. Sa fii sincera cu mine si tu! Iti amintesi, mi-ai spus ca daca nu mint, nu te vei supara si vom vorbi deschis despre orice.

2. Incurajeaza-ma, sterge-mi lacrimile si du-ma la plimbare inainte sa ma apuc iar de teme, caci dupa reactia doamnei invatatoare s-ar putea sa nu-mi mai placa atat de mult la scoala.

3. Nu uita nicio clipa ca am nevoie de tine, parintele meu, stalpul pe care ma sprijin, oricand!"

4. Sa nu ma etichetezi! Astfel, ma vei descuraja! 

Toate acestea sunt in mintea unui copil, dar nu pot fi inca spuse concret, asa ca el inlocuieste cele de mai sus cu o usoara regresie emotionala. Va plange, se va izola, se va inchide in el, se va opune sau va minti.

Oare minciuna nu este determinata si de felul in care ne educam copiii?

CE NE MAI SPUN DESENELE COPIILOR?

CERUL - simbolizeaza serenitatea, cautarea divinitatii, spiritualitate si delicatete. Copiii care deseneaza cerul, de un albastru curat, senin demonstreaza concretete, liniste si impacare interioara precum si stabilitate emotionala. Cand cerul este colorat in albastru intens poate semnifica un moment de regresie emotionala asociat enurezia.Plasat sus, indica faptul ca spatiul este perceput corect si manifestarile emotionale ale copilului au atins o maturitate emotiv-afectiva. Atunci cand culoarea albastra inconjoara intregul dese, asa cum se intampla frecvent in desenele copiilor, remarcam un interes precoce pentru natura si mediu inconjurator dar si nevoia de a petrece mai mult timp afara.

APA - reprezentarea apei conduce catre o dubla interpretare: element purificator care indica o stare de bine, mai ales cand ea cade pe desen sub forma stropilor de ploaie si are o culoare deschisa. Copilul care reprezinta delicat apa in desen, este visator, putin melancolic, liber, traieste o stare de bine dar pastreaza elemente de suspiciune si usoara teama.

A doua seminificatie: element amenintator; cu precadere atunci cand este desenata sub forma unor nori de ploaie indicand hipersensibilitate emotionala, toleranta scazuta la frustrare, mici anxietati, nevoia de incurajare si suport.. Uneori copiii surprind in desene peisaje marine sau lacustre, barci, pescari - aceastea pot indica perceptia si trairea exagerata a unor dificultati si o mare dorinta de depasire a acestora. Apar tensiuni care se manifesta prin semne regresive precum tendinta de autoizolare sau enurezia.

PAMANTUL - este reprezentat de copii printr-o linie orizontala verde sau maro, plasata in josul foii; de fapt aceasta este interpretata ca o fundatie solida pe care se construieste personalitatea copilului, indicand siguranta data de figura materna care a stiut sa il hraneasca adecvat pe copil oferindu-i stabilitate emotionala.

Ce mai deseneaza copilul tau?

Simbolurile cel mai des reprezentate de copii

Iata care sunt cele mai comune arhetipuri din desenele copiilor:

Soarele, Luna, Cerul, Apa, Pamantul Muntii ,Curcubeul, Monstrii, Animalele, Stoluri de pasarele
Dintre acestea vom incerca sa analizam in acest articol Soarele si Luna.

Celelalte elemente vr fi analizate in articole viitoare. Asteptam desenele copiilor vostri!






SOARELE - este asociat cu o figura masculina, asupra careia copilul proiecteaza forta si puterea tatalui ideal care fiind asezat deasura a tot si a toate vede tot si potate sa faca orice. Prin reprezentarea soarelui copilul da semnalul cautarii sinelui, a rolului sau. Soarele inseamna lumina, caldura, o forta care pune in miscare universul, dar si lumea interioara. Reprezentarea sa simbolizeaza dorinta de autonomie si independenta, de recunoastere.  Uneori soarele este reprezentat in coltul din stanga sus, uneori in dreapta; este redat cu sau fara raze, cu nuante de portocaliu, poate fi rosu sau negru. Sunt copii care umanizeaza astrul stralucitor desenandu-i nas si gura.

LUNA - un astru discret, invaluit in obscuritatea noptii, simbol etern legat de esenta feminitatii. Apare mai rar in desenele copiilor, deoarece este asociat cu intunericul si cu pericolele de care, inconstient, copiii se tem. Copiii cu stari de anxietate, preocupati de propria sexualitate sau cuo educatie materna hiperprotectoare, reprezinta Luna din nevoia de liniste. Ea este un simbol care alimenteaza inconstientul si stimuleaza imaginatia,, creativitatea; duce cu gandul catre misterul noptii, iar in adolescenta conduce catre jocurile pline de fantezie care insotesc primele iubiri. Simboluri care apar langa luna si imbogatesc interpretarea: stele, flori, dealuri, cercuri, fructe.

Program educativ - ,,Viata, un drum mai sigur!”

Program educativ de prevenire a comportamentelor de risc

,,Viata, un drum mai sigur!”

componenta

 ,,Spune:NU, drogurilor si consumului de plante etnobotanice!"
Programul a fost initiat incepand cu luna octombrie 2010 prin activitatea:
,,Informare si sensibilizarea elevilor scolii cu privire la principalele comportamente de risc – efecte distructive”
Participanti:
- elevii de gimnaziu din Scoala nr. 108 ,,Alexandru Obregia”
- cadre didactice;
- conducerea unitatii de invatamant;
- mdicul scolii.
Locul desfasurarii activitatii
- Cabinetul de consiliere educationala

Calendraul activitatilor programului
desfasurate in cabinetul de asistenta psihopedagogica si in cadrul orelor de dirigentie la clasa:

 20-21 OCTOMBRIE - lansarea programului la nivelul scolii – componenta ,,Spune: NU, drogurilor!”, intalnire de lucru; participa directorul scolii, personal medical din scoala, cadre didactice, elevi, parinti;aplicarea chestionarului preinformare privind problematica consumului de alcool, tutun si substante interzise;

 27 octombrie – 15 februarie – derularea activitatilor proiectului de catre fiecare profesor diriginte in colaborare cu profesorul consilier din cabinetul scolii; aplicarea chestionarului postinformare privind problematica consumului de alcool, tutun si substante interzise;

 9 – 15 decembrie – intocmirea de catre profesorul consilier a unui studiu in baza chestionarelor aplicate si prezentarea studiului in cadrul consiliului profesoral;

 22 februarie – Masa rotunda in scopul evaluarii componentei ,,Spune: NU drogurilor!”

Rezultatele cercetarii

si concluziile Mesei rotunde

Chestionarul a fost aplicat unui numar de 60 de elevi din clasele V-VIII dupa informarea cu privire la riscurile consumului de alcool, tutun si droguri si dupa desfasurarea activitatilor programului.

S-a urmarit evaluarea informatiilor elevilor cu privire la riscurile consumului de substante psihotrope si gradul de constientizare a pericolului reprezentat de adoptarea comportamentelor de risc in acest sens.

Precizarile elevilor din timpul MESEI ROTUNDE organizata pe aceasta tema

     Societatea se consfrunta cu aceasta problema a consumului de drogori de foarte multa vreme, dar aceasta ramane in continuare de actualitate si interes in special dupa fenomenul ETNOBOTANICELOR. - (Claudia, VIII A)

    La scoala am fost informati desprte pericolul drogurilor. Parintii ne-au vorbit despre problema consumului de alcool si tutun. Recent, am urmarit povestea unui tanar dependent...Infiorator!!!(Andi - III B)

    Cunosc personae care fumeaza si stiu ca si tutunul este un drog pentru ca nicotina creeaza dependenta. Si alcoolicii se drogheaza intr-un fel, ptr ca dupa ce consuma mai mult timp, ei nu mai pot renunta, iar starile lor sunt asemenea cu ale celor care consuma droguri mai puternice. (Daniela VIII A)

   Cel mai cunoscut virus care se poate transmite persoanelor care isi injecteaza heroina sau alte droguri este virusul HIV/SIDA. (Neti VI A)

Perspecivele developmentale ale proiectului

Au fost realizate intr-o masura satisfacatoare obiectivele proiectului ; elevii implicati nu au fost simplii participanti la actiunile din proiect ci au realizat intalniri de lucru, dezbateri, eseuri, expozitii de colaje si desene pe temele propuse. Au fost acordate distinctii elevilor care s-au remarcat printr-o participare activa la activitatile si actiunile proiectului ,,Viata, un drum mai sigur!”componenta ,,Spune:NU, drogurilor si consumului de plante etnobotanice!”

Voi creste frumos intr-un corp sanatos! - LUCRARILE ELEVILOR

Sindromul Asperger

       Sindromul Asperger se caracterizeaza printr-o tulburare a dezvoltarii, in care individul afectat are dificultati in intelegerea modalitatilor de interactiune sociala.Oamenii cu sindrom Asperger au unele manifestari de autism (concentrare anormala asupra propriei persoane, caracterizata prin tulburari grave de comunicare, dificultati de concentrare si interactiune sociala), in special abilitati sociale slabe si tendinta spre rutina. Totusi, spre deosebire de cei cu autism, copiii cu sindromul Asperger incep sa vorbeasca in jurul varstei de 2 ani (varsta la care se dezvolta vorbirea in mod normal). Nivelul lor de inteligenta este normal sau superior normalului.

     Ambele afectiuni apartin de un grup de boli numit "Tulburari Globale de Dezvoltare". Un studiu recent realizat intr-o comunitate de 76.000 de indivizi din SUA a detectat faptul ca 3 din 1000 de copii sunt afectati de sindromul Asperger.

Cauzele sindromului Asperger

Nu se cunoaste cauza exacta a sindromului Asperger. Sindromul Asperger tinde sa fie transmis pe cale genetica (tendinta ca boala sa fie regasita la mai multi membrii ai unei familii), cu toate ca cercetatorii nu au descoperit exact care este gena vinovata. Multi specialisti considera ca exista si alti factori ce tin de mediul individului, care ar putea juca un rol in producerea bolii, cu toate ca cercetatorii, studiind mai multi dintre acesti factori incriminati, inclusiv vaccinurile, nu au descoperit o cauza clara.

Simptome

Exista mai multe simptome prin care ar putea sindromul Asperger sa se manifeste. Copilul poate avea simptome variate ca si intensitate, de la usoare pana la severe si, de asemenea, se pot manifesta cateva sau mai multe dintre acestea. Datorita varietatii largi a simptomatologiei, nu exista doi copii cu sindrom Asperger care sa se manifeste la fel.

Simptome in timpul copilariei
Parintii remarca de obicei, simptomele sindromului Asperger in momentul in care copilul lor incepe sa mearga la gradinita si sa interactioneze cu alti copii.
Acesti copii afectati de sindromul Asperger pot sa se manifeste in urmatoarele moduri:
-incapacitatea de a invata tehnici de interactiune sociala si lipsa unor abilitati sociale innascute, precum capacitatea de a "citi" limbajul trupului, de a incepe si mentine o conversatie si de a-si astepta randul pentru a vorbi
-ii displace orice schimbare in rutina zilnica
-lipsa de empatie (capacitatea de a recunoaste si a relata emotiile la cei din jur)
-incapacitatea de a recunoaste modificari subtile in tonul si accentul conversatiei, prin care vorbitorul schimba sensul unei relatari; astfel, copilul nu va putea intelege o gluma, sau un comentariu sarcastic va fi perceput ca atare; de asemenea, relatarile lui vor fi lipsite de tonuri, accente si intonatie si, astfel, vor fi dificil de inteles
-poate avea un mod formal de a vorbi care este prea avansat comparativ varstei sale
-poate evita sa priveasca direct in ochii celor din jur
-poate avea expresii si posturi aparte
-poate fi preocupat doar de unul sau cateva lucruri despre care stie foarte multe; multi copii cu sindromul Asperger par a fi interesati excesiv de activitati neobisnuite, precum rezolvarea de puzzle-uri, proiectarea de case, desenarea unor scene extrem de detaliate sau pot fi pasionati de astronomie
-pot sa vorbeasca mult, de obicei despre subiectul favorit; este des intalnit monologul; gandurile private sunt frecvent exteriorizate
-este posibil sa aiba o dezvoltare motorie intarziata; copilul poate invata mai greu modul de utilizare a furculitei si a linguritei, de a merge pe bicicleta sau cum sa prinda o minge; poate avea un mod ciudat al mersului, iar scrisul de mana este frecvent deficitar
-poate fi extrem de sensibil si sa reactioneze exagerat la zgomote de intensitate mare, la lumini, la gusturi intense sau texturi aparte
-poate avea o capacitate de memorare dezvoltata si abilitati aparte in matematica; copilul poate fi capabil sa memoreze date, formule si numere de telefon cu o neobisnuita acuratete in ceea ce priveste detaliile.
Simptome in adolescenta si la adultul tanar
Majoritatea simptomelor persista in timpul adolescentei si, cu toate ca bolnavul poate incepe sa deprinda abilitati de interactiune sociala, dificultatile in comunicare raman. Probabil ca vor avea in continuare dificultati in a intelege comportamentul anturajului.
Adolescentul cu sindrom Asperger, precum ceilalti adolescenti, va dori sa-si faca prieteni, dar se poate simti timid sau intimidat la abordarea celor de varsta lui. Se va simti diferit de ceilalti. Datorita faptului ca ceilalti adolescenti pun mare pret pe a fi si a arata "de gasca", efortul de a se integra poate deveni frustrant si epuizant emotional pentru adolescentii cu sindrom Asperger. Pot fi imaturi, comparativ cu varsta lor biologica si pot fi naivi si prea increzatori, ceea ce ii va face tinte usoare pentru batjocura si cicalire.Toate aceste dificultati pot determina adolescentii cu sindrom Aspernger sa devina izolati si retrasi din punct de vedere social si sa sufere de depresie si anxietate.
Totusi, unii dintre adolescentii suferinzi de sindromul Asperger, sunt capabili sa-si creeze si intretina cateva prietenii de-a lungul anilor de scoala. Unele dintre trasaturile clasice ale sindromului Asperger pot functiona in beneficiul adolescentului. Adolescentii cu sindrom Asperger sunt in mod tipic dezinteresati in a urmarii normele sociale si de a gandi dupa niste norme conventionale, permitand dezvoltarea unei gandiri creative si urmarirea unor interese si scopuri originale. Tendinta lor de a agrea regulile si, de asemenea, onestitatea lor caracteristica, ii poate sprijini in a excela la scoala si pe plan civic.
Simptomele adultului
Sindromul Asperger este o afectiune prezenta pe toata durata vietii, cu toate ca are tendinta de a se stabiliza cu timpul si, de asemenea, uneori se remarca ameliorari. De obicei adultii reusesc sa atinga o mai buna intelegere a propriilor defecte si calitati. Sunt capabili sa acumuleze abilitati sociale si sa invete cum sa reactioneze in societate, in functie de comportamentul anturajului. Multi oameni cu sindromul Asperger se casatoresc si au copii.
Unele calitati care sunt tipice sindromului Asperger, precum memoria excelenta si capacitatea de concentrare, pot creste sansele unei educatii universitare si a unei cariere de succes. Multi oameni cu sindrom Asperger par fascinati de tehnologie si optiunea cea mai frecventa in alegerea carierei este cea de inginer. Totusi, cariera in domeniul stiintific este, fara indoiala, singura in care acestia exceleaza. Intr-adevar, multe personalitati istorice au avut simptome ale sindromului Asperger, inclusiv Wolfgang Amadeus Mozart, Albert Einstein, Marie Curie si Thomas Jefferson.

Boli asociate

Multi copii cu sindrom Asperger au boli asociate si pot avea si simptomele acestora. Printre afectiunile asociate se numara:
-tulburarea caracterizata de deficitul de atentie si hiperactivitate
-tulburare anxioasa
-depresie (mai ales la adolescenti)
-comportament obsesiv-compulsiv
-tulburarea de anxietate sociala.

Programe scolare

Se vor analiza mai multe scoli pentru a se stabilii care dintre acestea se potriveste cel mai bine cu nevoile copilului. Criterii pentru alegerea scolii:

-se lucreaza cu grupuri de copii restranse ca numar

-exista un specialist in comunicare, specialist care poate ajuta la dezvoltarea abilitatilor sociale

-exista oportunitatea de a interactiona social intr-o forma organizata si supravegheata

-se insista pe acumularea de deprinderi utile in viata reala si se incurajeaza interesele si talentele speciale ale copilului

-se doreste individualizarea curriculei scolare (programa scolara)

-exista indrumatori care se isi pot concentra activitatea pe confortul emotional al copilului si care pot constitui ca o legatura a acestuia cu familia

-exista entuziasm si respect pentru diversitate si exista compasiune pentru elevi.

Parintele ar trebui sa fie mereu informat despre cum decurg lucrurile la scoala. Se poate scrie ca un fel de jurnal, in care parintii si profesorii isi noteaza alternativ observatiile in ceea ce priveste copilul afectat de sindromul Asperger si, astfel, se poate realiza o mai rapida si eficienta evaluare a modului in care copilul evolueaza.

Strategii de tratament

Tratamentul se centreaza pe imbunatatirea modului de comunicare, a abilitatilor sociale si a modului de comportament a copilului. Programul de tratament poate fi ajustat frecvent, pentru a se optimiza strategiile de abordare a copilului.

Se va insista pe calitatile copilului, prin incurajarea acestuia de a explora domeniile de interes. Integrarea in grupuri de copii orientati spre anumite activitati comune, precum si consilierea tintita pot fi de ajutor. Copiii cu sindrom Asperger care sufera si de alte afectiuni precum cele enumerate mai sus, pot fi mai solicitanti pentru parintii care deja intampina dificultati cu un copil cu nevoi speciale. Aceste boli auxiliare pot necesita tratament medicamentos specific, precum si alte forme de terapie.

Strategii pentru dezvoltarea abilitatilor sociale

E posibil ca individul sa nu inteleaga normele si regulile de ordin social pe care ceilalti copii le percep mult mai natural. Se vor da explicatii clare pentru motivul pentru care anumite moduri de comportament sunt solicitate si se vor impune reguli pentru acestea.Se va incuraja copilul sa se uite in ochii celor din anturaj, in momentul in care i se vorbeste si i se va explica motivul pentru care acest lucru este necesar. Este indicat sa se ofere o mica recompensa in momentul in care copilul foloseste o abilitate sociala, mai ales cand aceasta nu i s-a solicitat.
Se vor practica activitati precum jocuri sau sedinte de intrebari urmate de raspunsuri, caci astfel copilul este nevoit sa astepte momentul cand sa vorbeasca si sa asculte ce zic ceilalti.Prin jocuri in care cei implicati isi asuma diferite roluri si prin studierea comportamentului uman vazut in filme sau la televizor, copilul va intelege sentimentele celorlalti.Parintele isi va invata copilul cum sa recunoasca si cum sa raspunda la anumite situatii in cadru social. I se pot oferi, ca ajutor, anumite replici pe care sa le poata da in anumite situatii, ca atunci cand i se face cunostinta cu o persoana noua. Tot prin joc cu personaje imaginare, copilul poate fi invatat cum sa interactioneze.
In cazul in care copilul are tendinta de a fi singuratic, i se va asigura un anturaj.Copilul va fi invatat notiuni precum cele de loc privat si public, pentru a intelege, astfel, ce fel de comportament sa abordeze in anumite situatii. De exemplu, imbratisarea poate fi nepotrivita la scoala, dar este permisa acasa.
Strategii in ceea ce priveste scolarizarea
Se vor utiliza sisteme vizuale, precum calendarele, listele si notitele, pentru a se putea realiza o mai buna organizare a lectiilor. Copilul va fi orientat se respecte programul de scoala. Inainte de a incepe anul scolar va fi revizuit cu copilul programul zilnic.Copilul va fi protejat de cicaliri si batjocura anturajului. Se poate vorbi cu profesorii si consilierii scolari, despre invatarea celorlalti copii despre ce inseamna sindromul Asperger.
E indicata asezarea copilului alaturi de copiii care inteleg boala acestuia si nevoile speciale pe care acesta le necesita. Tot acesti colegi mai intelegatori pot deveni prietenii copilului si ii pot fi companioni in timpul pauzelor.
Profesorului i se va solicita integrarea copilului in activitati care ar putea sa-i puna in valoare calitatile, precum cititul, scrisul dupa dictare si orele de arta (ex: pictura).
Se va incerca realizarea unei rutine zilnice in ceea ce priveste temele pentru acasa, prin stabilirea unei perioade fixe din timpul zilei pentru aceasta activitate si prin folosirea aceleiasi locatii (ex: biroul din camera copilului).
Se pot folosi recompense pentru motivarea copilului. I se poate permite sa se uite la televizor sau sa se joace jocul favorit la calculator, cand acesta se comporta bine.Unii copii cu sindromul Asperger au dificultati la scrierea de mana. Acest lucru poate fi remediat prin scrierea temei pentru acasa la calculator.
Acest articol este preluat, sursa fiind http://www.sfatulmedicului.ro/.

Rolul amenajarii ambientului de lucru al unui copil cu ADHD

    

      Atentia copilului hiperactiv este distrasa foarte usor de obiectele, jucariile din jur sau zgomote. De aceea este bine sa-l ajutam sa se concentreze atat prin crearea unui ambient simplu si placut cat si prin asigurarea calmului si linistii din jurul lui. Copilul cu ADHD la varsta prescolara sau scolara are de realizat o serie de sarcini impuse sau desfasoara activitati liber alese in gup sau individual. Daca se urmareste ca fiecare joc sau actiune sa aiba productivitate, atunci preocuparea cadrului didactic sau a parintelui trebuie sa se centreze si pe crearea unui ambient adaptat specificului comportamental al copilului pentru evitarea dificultatilor pe care acesta le poate intampina. Copilul trebuie sa aiba acces cu usurinta la obiectele si mijloacele care ii faciliteaza actiunile. In sala de grupa, la prescolari, copilului cu ADHD i se vor pune la dispozitie doar acele materiale care ii sunt de folos in timpul actiunilor sale, pentru ca nimic altceva sa nu-i distraga atentia.

     Prescolarii in general si copiii cu hiperactivitate si deficit de atentie, in special, au tendinta de a pastra jucarii sau alte obiecte si in timpul activitatilor centrate pe invatare si deprindere de noi cunostinte. Este bine, ca educatoarea sa comunice si sa explice regulile necesare pentru pastrarea unui ambient ce faciliteaza concentrarea si mentinerea atentiei pe parcursul intregii activitati.

     La gradinita sau la scoala, in timpul orelor copilul va avea la dispozitie, doar strictul necesar, cadrul didactic urmarind permanent acest aspect: astfel pentru activittea de matematica, pe banca vor sta doar caietul, manualui si stiloul evitandu-se orice alta actiune favorizata de alte obiecte.

     Acasa, ambientul contribuie mult la finalizarea actiunilor copilului. Dincolo de calmul si linistea din familie, de reguli si programe motivationale sta armonia locului.

     Intotdeauna ii vom solicita sa se concentreze asupra unei singure activitati, in jurul lui se vor gasi doar materialele de care are nevoie la o singura activitate: la masa, in timpul jocului etc.

Analiza comparativa

Analiza comparativa a comportamentelor tipice
 la copiii prescolari si scolari mici

Varsta presolara

Anii prescolaritatii sunt cei mai importanti in dezvoltarea copilului, o perioada in care acesta achizitioneaza aptitudini sociale - invata sa se joace si sa colaboreze cu ceilalti copii, competente lingvistice, noi abilitati fizice si motorii, isi formeaza si dezvolta personalitatea si autodisciplina, dezvolta procesele cunoasterii, etc. In aceasta perioada de varsta - 3 - 6/7 ani - copiii isi testeaza si incearca sa isi depaseasca limitele fizice, comportamentale, emotionale si cognitive. Din acest motiv este important sa se dezvolte intr-un mediu sigur si structurat. Desi explorarea si provocarile sunt importante pentru prescolari, totodata acestia au nevoie de reguli si limite bine definite.

Moralitatea prescolarului se dezvolta din dorinta acestuia de a fi pe plac parintilor sau persoanelor pe care le considera importante si din incercarea de a se "comporta frumos". Parintii trebuie sa fie atenti, deoarece povestirea elaborata se poate foarte usor transforma in minciuna, iar daca acest comportament nu este indreptat in anii prescolari, va continua si la maturitate.

O alta chestiune importanta in aceasta etapa de dezvoltare la prescolar este independenta. Parintii trebuie sa cultive acest sentiment evitand sa pedepseasca copilul si sa ii induca o stare de vinovatie si rusine - ceea ce duce la aparitia indoielii la prescolar. Odata ce stapaneste sentimentul de independenta, copilul este pregatit pentru a avea initiativa - inceperea unor activitati voluntare, actul de creare si actiunea de a munci. Prescolarii cu initiativa au o baza propice unei experiente scolare pozitive si productive.

Prescolarul cu varsta de 3 - 4 ani incepe sa socializeze, pentru inceput cu membrii familiei. Dezvoltarea limbajului ia avant si copilul foloseste corect pronumele si prepozitiile, foloseste propozitii din 3 - 4 cuvinte, numara pana la 4, stie una sau mai multe culori si poate spune o poveste. Indemanare fizica este alt domeniu in care prescolarul face progrese, acest reusind sa mearga pe tricicleta, sa sara intr-un picior, sa arunce mingea peste cap si sa coboare treptele alternand picioarele, precum si sa taie cu foarfeca, sa tina creionul cu degetele si deseneze cercul si un om din 3 - 4 parti.

Desi cateodata isi poate stapani emotiile, atunci cand se simte coplesit, prescolarul cu varsta de 4 - 5 ani are nevoie de limite si structuri precise din partea parintilor, fara a se simti vinovat. In ce priveste conversatia, prescolarul vorbeste clar si ii plac glumele si rimele, are un vocabular de 2. 500 - 3. 000 de cuvinte si pune foarte multe intrebari. La aceasta varsta prescolarul capata incredere in fortele sale fizice, insa se poate insela cu usurinta, se poate imbraca si dezbraca singur, sare dintr-un picior in altul. Acum poate aparea preferinta pentru mana stanga sau drepta.

Prescolarul este foarte curios in legatura cu corpul sau si al celorlalte persoane si se joaca "de-a doctorul" sau "de-a mama si de-a tata". Aceste jocuri, combinate cu o curiozitate innascuta, pot duce la atingerea propriilor parti intime, insa intr-un mod inocent. La aceasta varsta prescolarul intelege relatia de marime si lungime dintre diferite obiecte, poate numara pana la 10 sau mai mult, numeste 4 culori sau mai mult si deseneaza triunghiul si patratul.

Pentru prescolarul cu varsta de 5 - 6 ani centrul "lumii" sale este in continuare familia, insa incep sa perceapa diferentele dintre familia sa si celelalte sisteme de valori. Copiii incep sa inteleaga conceptele temporale (dimineata / dupa-amiaza) si spatiale (dreapta / stanga) si se pricep sa sorteze obiectele dupa culoare, forma si marime. La varsta de 6 ani copilul aranjeaza obiectele in ordine, in functie de marime si greutate. In sfarsit copilul intelege ca greutatea ramane aceeasi, indiferent de dimensiune (1kg de pene este egal cu 1kg de fier). Acum deseneaza persoanele cu toate partile corpului si imbracate cu haine.

Varsta scolara mica

Varsta scolara, denumita si copilaria a treia, se distinge prin latenta sexuala, orientare obiectiva a intereselor, diminuarea egocentrismului, sociabilitate crescuta, dar inca nediferentiata, toate aceste pivotand in ju-rul constructivismului, ca trasatura, care si cauta tot mai multe prilejuri de a se exercita si de a se impune ca dominanta.
Mica scolaritate este perioada cand se modifica substantial regimul de munca si de viata, caracteristicile tensionale si vectoriale, generate de evenimentele care domina si marcheaza tabele de valori a scolarului mic. Scoala introduce in fluxul activitatii copilului un anumit orar, anumite planuri si programe cu valoare sturcturanta pentru activitate.

Mediul scolar, in care copilul de 6-7 ani este primit, este complet diferit de cel familial, el fiind creat, cum observa M. Debesse, nu pentru a distribui satisfactii afective, ci pentru o munca disciplinata continua, or-ganizata.

Scoala constituie un mediu care, in locul unui grup restrans (cel de joc), ofera copilului o colectivitate si un loc de munca, cu nume-roase intrepatrunderi – mentale, afective, morale – care se constituie ca un important resort al dezvoltarii lui psihice.

Adaptarea la scoala, la ocupatiile si relatiile scolare presupune o oarecare maturitate din partea copilului, care sa ii insufle capacitatea de a se lipsi de afectivitatea ingusta din mediul familial si de interesele ime-diate ale jocului, pentru a patrunde intr-un nou univers de legaturi socia-le si de a-si asuma indatoriri.

Studiile de specialitate inregistreaza dificultati multiple de adaptare generate fie de o baza psihofiziologica precara (instabilitate neuropsihica), fie de fixatiile si conflictele afective de sorginte sociofamiliala (incapatanare, negativism), fie de insusi mediul scolar (sarcini coplesitoare, educatori dificili, fara experienta, clase su-prapopulate care impieteaza asupra obtinerii starii de atentie si a disci-plinei necesare bunei desfasurari a lectiei). De aici comportamentele de retragere in sine, imprastiere, compensare prin mijloace nedorite.

Pentru inceput. copiii utilizeaza forme de invatare simple, ei vor reusi sa invete cu ajutorul imaginilor, vor opera cu campuri restranse de informatii, vor primii informatiile amenintit si se pune accentual pe antrenarea verbalitatii.

La 7 ani, copilulu scolar mic poate mai usor sa recunoasca decat sa reprouca, probabil si din cauza “pastrarii” relative neorganizate a materialului de memorat. Copilul in acesta perioada este neantrenat voluntar in memorare si reproducere.

Memorarea cunoaste in perioada scolara mica o importanta dezvoltare, ea se constientizeaza ca activitate intelectuala fundamentala in invatare si repetitia devine suportul ei de baza. Nu se poate negliza functia de incurajare si motivare a procesului de invatare din partea parintilor si chiar implicarea activ a acestora procesul procesul de invatare al copiilor lor. Invatarea, capacitate legata de satisfacerea trebuintelor de dezvoltarea autonomiei in copilaria timpurie, devine in perioada scolara mica antrenata intensiv in planul achizitiei de cunostiinte.

La 9 ani devin active si interesele cognitive, impulsionand invatarea si in special invatarea preferentiala. Aceasta ajuta foarte mult la dezvoltarea gandirii, intereselor (mai complexe si mai active), pe cand invatarea ce este impregnata de elementele de competitie are rol formative (mai ales) pe linia dezvoltarii sinelui, a structurilor operative ale caracterului ( rabdare, perseverenta, harnicie e.t.c.) Cerinta de a invata pentru a satisface un sentiment de identitate personala sau a familiei si de a pastra afectiunea parintilor si respectful celorlalti ramane o structura motivationala de baza.

Comunicarea in culori

Culorile sunt crampeie de viata ...

Ele ne ofera confot, liniste, vitalitate si ne ajuta sa ne exprimam emotiile si gandurile. Culorile ne armonizeaza popriul univers pentru ca ele sunt prezente in tot ceea ce gustam, mirosim, privim sau daruim.

Cum comunicam in culori?

Dincolo de nivelul cosmologic sau mistic, mitologic sau conventional...raman culoarile. Copiii sunt cei care le iubesc si care nu le uita. Uimirea lor la vederea nuantelor in natura, dorinta de a cuprinde parfumul coloristic al peisajelor in micutele desene, reprezinta mai mult decat o preocupare specifica varstei: este o forma de comunicare.

Nu despre desene imi propun sa scriu ci despre culorile acestora si forta lor.

Este minunat cand cei mici sunt educati in spiritul pretuirii mediului inconjurator si al admiratiei pentru tot ceea ce acesta ne ofera. Ei inteleg verdele, rosul, galbenul sau violetul de foarte devreme si, astfel, inca din prescolaritate asociaza culorile unor elemente precum focul, pamantul, cerul, iarba.

Liberi, fara constrangeri sau indicatii pretioase, copiii pot exprima mai mult decat aceste simple elemente, pot ajunge la o exprimare emotionala benefica pentru ei si personalitatea lor in formare. Sigur ca aceasta exprimare este influentata de educatia primita, este amprentata si de convingerile adultilor care uneori aduc in comunicare expresii de genul:,,Cand ma infurii, vad rosu in fata ochilor!" sau ,, Sunt negru de suparare!".

Cu toate acestea, asa cum spuneam si mai sus, dincolo de orice asociere sau explicatie ramane culoarea si forta ei de a comunica sau de a ne descarca emotional.

Pictand sau desenand la libera sa alegere copilul traieste o stare de libertate, de emotie pozitiva; imaginatia sa poate crea asa cum propriul univers i-o cere.

Fiecare culoare sau imbinare de culori, nuantele si felul in care cel mic alege sa le aseze in imaginea creata inseamna comunicare, dar asta nu inseamna ca se impune decodarea mesajului si interpretarea ori analiza sa.

Asadar, lasati-i pe cei mici sa astearna culori si multumiti-va doar  sa incurajati aceasta procupare.

Testul Aperceptiei pentru copii

TAC-UL este testul Aperceptiei pentru copii, versiunea specifica varstelor cuprinse intre 3 si 10 ani a cunoscutului TAT( Thematic Apperception Test), de H. Murray.
Acest test vizeaza investigarea personalitatii prin intermediul semnificatiilor psihodinamice ce provin din interpretarea unor stimuli perceptivi standardizati.

Aplicarea:

Se foloseste utilizand 10 planse in care sunt ilustrate diferite animale antropormofizate, in diferite situatii. Subiectii carora li se aplica testul sunt rugati ca privind ilustratiile sa construiasca pe baza acestora mici povestiri.

Interpretarea:
Testul face referire la 10 aspecte ale structurii de personalitate ce au fost stabilite de autor ca fiind relevante pentru aceste varste. O parte dintre acestea sunt:
- Principalele nevoi si pulsiuni;
- Conceptia despre mediul (lumea) din jur;
- Relatii obiectale interpersonale;
- Conflicte semnificative;
- Natura anxietatilor;
- Principalele defense împotriva conflictelor si temerilor;
- Adecvarea supraeului;
- Integrarea eului.
Tac-ul nu face aspecte doar la structura personalitatii, el permitand si o evaluare a 12 mecanisme adaptative utilizate, cum ar fi:
- Formatiunea reactionala;
- Anularea si ambivalenta;
- Izolarea;
- Refularea si denegarea;
- Prefacatoria;
- Simbolizarea;
- Introiectia si proiectia;
Alte functii ce sunt apreciate sunt functiile eu-lui, ce sunt in numar de 14, acestea manifestandu-se pe durata evaluarii:
- Testarea realitatii;
- Judecata;
- Simtul realitatii;
- Organizarea si controlul pulsiunilor, afectelor si tendintelor;
- Relatii obiectale;
- Procesele gândirii;
- Regresia adaptativa în serviciul eu-lui;
- Functionarea defensiva;
- Bariera pentru stimuli;
- Functionarea autonoma;
- Functionarea sintetic-integrativa;
- Stapânire – competenta;
- Supraeu;
- Pulsiuni.
Testul poate fi utilizat intr-o gama foarte variata de domenii, printre care:
A:Domeniul educational, pentru investigarea unor aspecte precum:
- maturizarea generala si afectiva;
- gradul de sociabilitate (estimare empirica non-cantitativa);
- gradul de integrare a relatiilor cu ceilalti si natura acestor relatii;
- bogatia si complexitatea afectiva;
- capacitatile adaptative;
- tipurile de identificare ale subiectului;
- aspiratiile subiectului, dorintele si nevoile sale;
- modalitatile de identificare ale subiectului;
- problemele de adaptare (agresivitate, enurezis, mitomanie, tendinte depresive sau maniacale);
- decalajul între nivelul de dezvoltare mintala si rezultatele scolare;
- existenta unor traumatisme afective (recente sau trecute).
B:Domeniul clinic si al sanatatii, pentru depistarea si cercetarea mai amanuntita în ce priveste:
- organizarea/dezorganizarea personalitatii;
- conflictele aferente problematicii oedipiene (rivalitate, dependenta, fixatii, ambivalenta);
- maturizarea/imaturitatea afectiva si atitudinala;
- raportul dintre instantele personalitatii (Sine-Eu si Supraeu) si mecanismele de aparare utilizate în cazul unui dezechilibru existent între acestea;
- eventuale puncte de fixatie ale subiectului;
- trasaturile nevrotice: anxietate, depresie, nervozitate, agresivitate, imaturitate, aspecte regresive, problematici sexuale, tendinte obsesionale, ambivalenta;
- tendintele psihotice si indicii de toxicomanie;
- tulburarile de personalitate;
- elementele de psihosomatica.

Chestionar pentru parinti ,,educati"

Ce stii despre copilul tau? Cum abordezi situatiile problematice? Primul pas, in acest sens, il poate reprezenta un set de intrebari la care poti raspunde in doar cateva minute.

CHESTIONAR PENTRU PÃRINTI
1. Enumera cateva aptitudini/abilitati/tipuri de inteligente pe care le-ai remarcat la copilul tau?
....................................................................................................................................
2. Care sunt dificultatile cu care se confrunta copilul Dvs in timpul activitatilor sale zilnice?
....................................................................................................................................
3. Cât timp petreceti zilnic cu copilul/copiii dvs.?
....................................................................................................................................
4. Care sunt cele mai frecvente cauze ale discutiilor în contradictoriu cu copilul/copiii dvs.?
a. vestimentaþie
b. limbaj
c. anturaj (prieteni)
d. timp liber
e. scoala
f. bani
g. altele. Care?.............................................................................................
......................................................................................................................
5. Ce reguli ati negociat in familie?
...................................................................................................................................
...................................................................................................................................
..................................................................................................................................
6. Care dintre aceste reguli va privesc pe Dvs?
.................................................................................................................................
.................................................................................................................................
5. Cum procedati atunci când copilul/copiii dvs. încalcã regulile?
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
6. Enumerati câteva recomandãri pe care le-ati fãcut copilului/copiilor dvs. în legãtura cu un stil de viatã
sãnãtos?
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
7.a. Ce-i place copilului dvs. sã facã în timpul liber?
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................

7.b. Alegeti una dintre preocupãrile de mai sus pe care ati încuraja-o.
...................................................................................................................................
8. Care sunt activitãtile familiale pe care ati dori sã le facã mai bine copilul/copiii dvs.?
....................................................................................................................................
....................................................................................................................................

LANSAM COMUNITATEA PSIHOEDUCATIONALA PENTRU CEI MARI....alatura-te si tu!

In mijlocul verii, relaxati, plini de energie, dornici sa impartasim si altora din bucuriile noastre lansam COMUNITATEA DE PSIHOEDUCATIE pentru cei mari. Alataura-te si tu initiativei noastre. Pentru inceput cuvantul de ordine este RELAXARE.
Trimite pe adresa psihoautentik@yahoo.com cateva randuri despre trairile tale din aceasta vacanta, locurile pe care le-ai descoperit, bucuriile pe care ti le-au oferit cei dragi.

Ataseaza mici filmultete si fotografii.
Totul va fi aici, pe site, pentru ca si ceilalti sa se bucure si sa incerce noi provocari.

Povestea vasului crapat

     O femeie batrâna din China avea doua vase mari pe care le atârna de cele doua capete ale unui bat si le cara pe dupa gât. Un vas era crapat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa. La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate.
     Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizarile sale. Dar bietului vas crapat îi era atât de rusine cu imperfecþiunea sa si se simtea atât de rau ca nu putea face decât jumatate din munca pentru care fusese menit!

     Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dupa cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lânga izvor:
"Ma simt atât de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pâna acasa!"
     Batrâna a zâmbit si a spus:
"Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu? Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospateaza casa."
Morala: Crapatura vasului nu înseamna sfârsitul, ci o posibilitate de a face ceva diferit! Numarati- va binecuvântarile...!!

Drepturile copiilor - o realitate a zilelor noastre

Ma bucura sa va semnalez o noua initiativa care vizeza copilul si drepturile acestuia.

FICE Romania (Federatia Internationala a Comunitatilor Educative) - organizatie nonguvernamentala dedicata cresterii, educarii si protejarii copiilor impreuna cu Tribuna Invatamantului, a organizat astazi, 3 iunie 2010, dezbaterea cu tema ,, Drepturile copiilor - o realitate a zilelor noastre" .

Am participat la aceasta reuniune, la propunerea coordonatorului Centrului Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistenta Educationala, Aura Stanculescu, in calitate de profesor consilier, alaturi de reprezentanti ai Inspectoratului Scolar Bucuresti, DGASPC si cadre didactice din invatamantul de masa.
Subiectele propuse pentru dezbatere au fost:

• Cadrul legislativ al asigurarii drepturilor copilului;
• Realitatea in alb si negru;
• O sansa pentru copiii din Romania: propuneri, solutii, perspective

Pe parcurul celor trei ore de dezbatere, participantii au semnalat problemele in a caror solutionare s-au implicat, au prezentat realitatea concreta din mediul pe care il reprezinta, au propus solutii  privind ameliorarea  situatiei copiilor defavorizati.
S-a convenit pentru a realiza harta zonelor vulnerabile si popularizarea retelei de institutii si ONG-uri implicate in protejarea drepturilor copiilor.
Personal am adus in atentia participantilor, rolul cadrului didactic in educatie pe componenta informarii beneficiarului cu privire la demersurile legale pe care parintele sau apartinatorul legal le poate avea in vedere cu scopul oferirii de grija si suport in cazul copilului provenit din diverse medii defavorizate.

25 Mai – Ziua Internaţională a Copilului Dispărut şi Exploatat Sexual

Din anul 1983, ziua de 25 mai este dedicată copiilor dispăruţi, iar la nivel mondial sunt organizate acţiuni care au scopul de a sensibiliza opinia publică cu privire la problematica copiilor declaraţi dispăruţi în întreaga lume.
La nivel european, de Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi, pe data de 25 mai se organizează numeroase evenimente şi campanii tematice de informare şi prevenire în cele 17 ţări membre ale Federaţiei Europene pentru Copiii Dispăruţi si Exploataţi Sexual - Missing Children Europe.


Studiile realizate la nivelul Poliţiei Române pe problematica copiilor dispăruţi au evidenţiat faptul că peste 90% de copii din cei 3259, dispăruţi în perioada 15.04.2009 – 21.04.2010, au plecat voluntar de acasă sau din centrele de ocrotire. O pondere scăzută au avut-o alarmările nejustificate produse de neînţelegeri asupra programului copilului, dispariţiile nevoluntare - accidental şi dispariţiile în circumstanţe alarmante.


Potrivit UNICEF, aproape două milioane de copii sunt folosiţi în industria sexului în fiecare an. Din datele furnizate de Centrul Internaţional pentru Copiii Dispăruţi şi Abuzaţi, rezultă că în prezent, sunt peste 100.000 de site-uri pedo-pornografice în lume, iar pe Internet sunt puse mai mult de un milion de imagini cu aproape 20.000 de copii abuzaţi sexual. Şi anul trecut au fost semnalate aproape 10.000 de situaţii de abuz, neglijare sau exploatare a copilului, mai mult de jumătate fiind în mediul rural.