Autocalmarea - 8 tehnici simple prin care îți înveți copilul să se liniștească singur

Autocalmarea este posibilă dacă oferim copilului alternative de comportamente care îl liniștesc. 

Iata mai jos câteva sugestii:

1. Deseori copiii se liniștesc dacă ating obiecte mătăsoase, moi, cum ar fi un animal de pluș sau o păturică. Oferă-i sau amintește-i despre asta și spune-i că și pe tine te liniștește pătura de pluș cu care te acoperi când citești sau vrei să te odihnești.

2. Muzica îi calmează pe copii. Își pot pune muzică singuri, pot cânta sau poți avea tu această inițiativă. Am simțit diferența pe care o face muzica liniștitoare pe vremea când, învățătoare fiind, am ales să țin toate orele de desen sau de lucru manual doar cu fond muzical. 

3. Mișcarea fizică este foarte relaxantă atunci când copilul este stresat, încordat sau furios...Activitățile motorii intense îl ajută pe copil să se descarce. Chiar și în cabinet, după 10-15 minute de consiliere, fac împreună cu copiii jocuri de energizare de care au nevoie pentru a reveni apoi în activitate mai concentrați și mai activi. Amintiți-vă ca in leagăn sau în balansoar, făcând mușcări repetitive, copilul este liniștit. Pot sări, pot face gimnastică sau orice exercițiu care îi deconectează și îi energizează.

4. Desenul și coloratul sunt foarte liniștitoare...nu interveniți, decât dacă vi se cere. 

5. Pentru majoritatea copiilor este foarte liniștitor să modeleze. Am experiența copiilor care aleg să își modeleze furia sau confuzia...Este extraordinar cum apoi singuri vorbesc cu modelul obținut, personalizându-l. Reușesc astfel să domine si să echilibreze emoția disfuncțională. Este extraordinar!

6. Activitățile bazate pe exercițiile de respirație sunt foarte liniștitoare. Yoga încurajează exercițiile de respirație însoțite de mișcare. Este ceva natural. Puteți dirija învățarea unor jocuri simple. Tehnica broscuței care iese din carapace sau copăcelul în adierea vântului sunt foarte benefice.

7. Cufundarea mânuțelor într-un vas cu nisip umed. Este o practică orientală de ,,liniștire". Punctele de presiune de pe suprafața palmelor sunt masate ușor, iar asta îl relaxează. Aminiți-vă bucuria cu care copilul se joacă la plajă cu nisipul umed. 

8. Copilul se simte bine dacă evadează în lumea imaginară creată de el însuși. Este o încântare să il asculți vorbind pentru sine atunci când se joacă cu miniaturile lui sau cu alte jucării dragi. Încurajați asta în momentele tensionate.

Televizorul si urmarile sale in viata copiilor

,,Descopera stilul de invatare specific fiecarui copil " - Trainig in cadrul proiectului ,,Clarificarea planului tau parental"

,,Copiii sunt potentialul in forma pura."

Va place aceasta afirmatie? Ea rezuma abilitatea nemasurata de a invata a copiilor nostri si ne invita la asistarea acestora în descoperirea lumii si modelarea viitorul lor.

Cadrele didactice si parintii care participa la trainingurile psihoeducationale pe care le sustin, ma aud frecvent vorbind despre ,,un stil personal de invatare" pe care il putem descopei cu usurinta la copiii pe care ii educam. Descoperirea ne ajuta atat la adecvarea metodelor si mijloacelor didactice in procesul instructiv-educativ, cat si la clarificarea planului parental in ,,sectiune" dedicata temelor pentru acasa, de exemplu!

Va propun un exercitiu-joc de 5-10 minute pe care il puteti aplica acasa unui copil de orice varsta, dar si la scoala in cabinetul de consiliere, impreuna cu profesorul specializat.

Acest exercitiu va ofera indicii atat in privinta invatarii de tip academic a noilor cunostinte ( maniera agreata de accesare a continuturilor informatiilor, cum sunt aplicate cunostintele integrate, capacitatea de a reproduce noile informatii) cat si asupra abilitatilor de orientare in natura sau intr-un mediu nou ( scoala, cartier etc).

Iata ce va propun: oferiti copilului un joc nou, ceva ce presupune descoperirea si aplicarea unei strategii pentru rezolvare de probleme si fiti foarte atenti la modalitatea practica prin care copilul gaseste solutia sau daca prefera doar sa aplice o schema explicata. Retineti si aspecte comportmentale asociate celor specifice exercitiului propus. Exemplu: manifestari emotionale.

In urma aplicarii ,,experimentului" constatati ca:

1) Copilul pare atras de o noua situatie de invatare, dar devine plictisit pana la momentul aplicarii cunostintelor noi? Pare mai interesat sa invete prin descoperire? Este captivat si interesat daca participa activ pe intreg parcursul jocului, inclusiv in etapa explicarii regulilor, incercand deprinderea strategiei intr-un mod practic? Acesta este stilul ,,activ-participativ"! Este stilul copilului care va dezvolta jocul initial, daca i se va cere si va gasi modalitati noi de atingere a scopurilor acestuia.

2) Copilul are nevoie de mai mult timp de gandire? Asculta si cere explicatii, compara si analizeaza inainte de a pune in practica? Se raporteaza la experiente similare si cantareste atent opiniile celorlalti inainte de a formula propriul punct de vedere? Acesta este stilul ,,ganditor" de invatare. Stilul celui care va reflecta atent si care va actiona atunci cand este sigur pe strategia sa!

3) Copilul strange date, cerceteaza fapte si este gata oricand sa formuleze o teorie pornind de la situatia noua de invatare? Acesta este stilul ,,teoretic" de invatare, stil care ii permite copilului sa dezvolte intr-o maniera personala, gandind critic, anumite idei si informatii noi.

4) Copilul aplica orice informatie anterior obtinuta, incearca sa rezolve imediat problema/sarcina primita? In general are initiativa si actioneaza direct? Acesta este stilul ,,pragmatic". Este foarte important ca parintele sau educatorul sa-i impartaseasca ,,pragmaticului" diverse strategii de a gandi in sensul rezolvarii de probleme si sa-l asiste in aplicarea lor, ajutandu-l sa exerseze diverse moduri si cai simplificate care se aplica pentru a obtine rezultatul potrivit.

Am sustinut de curand un astfel de training, centrat pe descoperirea stilurilor de invatare la copii. Copiii alaturi de care am lucrat timp de 45 de minute mi-au demonstrat inca o data faptul ca nu putem vorbi de un stil pur de invatare, ci de un stil influentat de capacitatea individuala de gestionare a emotiilor, de nivelul de achizitii cognitive, de motivare intrinseca si/sau extrinseca, de interese, de valori etc.

A doua parte a trainigului - dedicata parintilor - a adus fata in fata ,,descoperirea stilului de invatare al copilului" si ,,nevoia de a comunica si de a actiona" in concordanta cu acesta; astfel, in cadrul sesiunii de dezbateri si ateliere, fiecare parinte a expus propriile concluzii intr-un plan educational parental centrat pe nevoile copiilor. Jocurile propuse parintilor, desi in acord cu obiectivul prioritar al trainingului, au antrenat empatia, spiritul ludic, constientizarea nevoilor relatiei parentale si comunicarea centrata pe indeplinirea acestor nevoi.