Povestea camionului Bob și a misiunii reușite

Folosiți povestea pentru teme de consiliere precum: tăria de caracter, asertivitate în comunicare, etichetare negativă, imagine și stimă de sine, tolernață, reușită și afirmare.

 

Bob este un camion de mici dimensiuni, iar acesta este motivul pentru care colegii săi de la baza de camioane îi spun uneori Bob dubiță. Faptul că este diferit de celelalte camioane, nu îl împiedică să facă o treabă foarte bună, ori de câte ori șeful bazei i-o cere. Cu toate acestea, uneori, când este motiv de amuzament pentru colegii săi, se simte trist și suferă. De câteva ori s-a retras la garajul său cu geamurile aburinde, iar singura sa alinare a fost gândul la ziua care urma.

Într-o zi de iarnă, camioanele din bază au fost informate că vor avea misiuni speciale, din cauza ninsorii puternice de peste noapte. Bob a tresărit la gândul că va avea ceva important de făcut și s-a pregătit așa cum știa mai bine. S-a odihnit pentru a avea energie, a alimentat cu motorină rezervorul și a așteptat  misiunea, încurajându-se să facă o treabă bună.

Trebuie să ne mobilizăm! Autostrada de peste deal este înzăpezită, iar un autobuz cu copii așteaptă să primească ajutorul nostru, pentru a își continua drumul! – se auzi vocea șefului bazei.

Rând pe rând, acesta a mers la cele mai puternice camioane, doar că fiecare considera că o alta misiune este mai importantă:

Îmi pare rău, șef, dar pe mine mă așteaptă un sat întreg. Am de făcut un transport de alimente, până la ora pranzului. – spuse Tim, unul dintre cele mai importante camioane din stație.

Scuze, șef, dar sunt sigur că vei găsi pe cineva. Eu am un transport de combustibil. Nu poate aștepta... – îi răspunse Tom, un camion vestit pentru misiunile sale reușite.

Șeful stației se încruntă – nu era ușor să traversezi dealul - , iar Bob, care se afla în apropiere, îi simți îngrijorarea.

Șef, eu pot îndeplini această misiune. Ai încredere în mine! – spuse Bob.

Celelalte camioane râdeau, dar șeful l-a privit pe Bob și l-a asigurat de toată încrederea sa. Apoi, echipa de mecanici i-a montat echipamentele speciale și i-a urat succes.

Tim și Tom se priviră ciudat:

Ce crede că face micuțul?

Asta nu este o misiune simplă! 

Succes, Bob! – spuse Mik, o furgonetă prietenoasă.

Deși se temea un pic, pentru că ninsoarea începuse din nou și vizibilitatea scăzuse foarte mult, Bob avea răbdare cu fiecare kilometru pe care îl străbătea. Dealul era foarte greu de urcat, dar camionul își spunea în sinea lui: POT! Știu că pot! Voi reuși!

La jumatatea drumului, motorul se opri, dar Bob nu abandonă. Se gândi la o soluție; știa că are nevoe de puțină odihnă. Porni din nou motorul, acceleră și, zâmbind, strigă:

AM REUȘIIIIIT!

Deși nu ajunsese la destinație, era sigur ca misiunea este aproape îndeplinită. Mașinile de pe autostradă îl auziseră și îl întâmpinară cu urale!

Bravooo! Ai reușit! Suntem salvați!

Bob a reușit să dezăpedească drumul cu echipamentul său special, a încărcat zăpada și a elibeat autostrada. Copiii l-au numit eroul lor; știau că nu a fost o misiune ușoară și că Bob, deși era un camion micuț, avea răbdare și curaj.

Vestea misiunii reușite de Bob a ajuns repede la baza de camioane, iar șeful, zâmbind, le-a spus tuturor cât de mândru este pentru că a avut încredere în cel pe care toată lumea îl numea râzând:  Bob dubiță. Tim și Tom erau un pic rușinați și au recunoscut că își doresc un prieten precum camionul Bob.

Când a revenit la bază, Bob a primit felicitări de la toți cei prezenți. Nu se simțea neapărat mai important, dar știa că, din acea zi, colegii săi au înțeles că fiecare contează într-un fel unic, că oricine merită să fie apreciat pentru ceea ce este.

de Andreea Ciocâlteu

Sfârșit