Jocuri sociale pentru copii

      Jocurile sociale pentru copii reprezinta o modalitate usoara si relaxanta de armonizare a relatiilor dintr-un grup, favorizand intercunoasterea, comunicarea si cooperarea. Cu ajutorul acestor jocuri se creeaza un cadru informal de relationare prin care facilitatorul incurajeaza spontaneietatea si libertatea de exprimare a participantilor. 

    Valori psihoeducative transmise prin jocurile sociale pentru copii:

- dezvolta un comportament prosocial, progrup prin acordarea importantei care se cuvine identitatii partenerilor de joc;

- dezvolta capacitatea de anticipare a reactiilor partenerilor prin recunoasterea corecta a emotiilor;

- pun bazele comunicarii asertive, negocierii si cooperarii, comportamente determinante pentru o buna adaptare la grup;

- capaciteaza participantii in vederea autoaprecierii realiste si a comunicarii despre potentialul personal;

- favorizeaza adecvarea comportamentelor acelor copii cu note opozitioniste sau de autoizolare ;

- pun bazele comportamentelor de asumare si angajare conform rolurilor fiecaruia;

- favorizeaza adecvarea comportamentelor in cadrul  activitatilor sociale: la restaurant, in magazin, la teatru, in vizita etc.

     Ce jocuri puteti adopta la nivel prescolar si scolar mic:

Jocul numelui:

Este nevoie de o minge pe care fiecare participant o prinde si o trimite mai departe, altui coleg pronuntandu-i numele.

Jocul poate fi transformat in functie de varsta copiilor. Pentru copii de clasele 3-4, de exemplu, facilitatorul poate solicita ca intr-o etapa anterioara copiii sa se prezinte astfel: ,,sunt Ionut cel istet" , adaugand numelui o calitate care a carei denumire sa inceapa cu initiala. Apoi, copiii isi transmit mingea dupa modelul: ,, prinde mingea Ionut cel istet"

Jocul sunetelor:

Copiii sunt impartiti in echipe de maxim 5 membri. Se alege o melodie simpla, cantata de facilitator sau la un instrument muzical. Fiecare echipa coopereaza la alegerea unui animal, a unui sunet specific si a unui cor de sunete care vor reproduce melodia initiala. 

Ex: echipa ratustelor canta in cor cantecelul ,,Melc, melc..."

Echipa pisicilor ( miau, miau) canta in cor cantecelul ,,Melc, melc..."

Jocul constructorilor

Copiii primesc materiale simple: sticle de plastic, betisoare, diverse hartii, cartoane,cutii,  lipici, creioane colorate etc. Facilitatorul formeaza echipe, fiecare echipa avand sarcina de a construi cu ajutorul materialelor o cladire. Fiecare echipa va realiza un proiect pentru cladirea construita si la sfarsit un reprezentant va vorbi despre functiile acesteia constructiei.

     Desi nu exista studii care sa vorbeasca concret despre beneficiile psihoeducative ale jocurilor sociale pentru copii, observatiile educatorilor care le folosesc descriu felul in care acestea incurajeaza manifestarea aptitudinilor copiilor, cooperarea, explorarea resurselor si descoperirea, rezolvarea problemelor la nivelul grupului cu ajutorul negocierii, comunicarea si relationarea pozitiva.

Roluri pe care e bine sa le eviti in relatia dintre tine si copilul tau

      Atunci cand parintele isi asuma un anumit rol in familie, e bine sa stie in ce masura aceasta asumare influenteaza dezvoltarea abilitatilor socio-emotionale ale copilului, daca rolul ,,psihologic" se raporteaza cu precadere la acesta.

Ceea ce face ca anumite roluri parentale sa fie asumate gresit este mesajul transmis si atitudinea asociata acestuia.

Accesele de furie (,, temper tantrum") - la copii

Situatia concreta

Copilul se afla impreuna cu parintele, la cumparaturi. Copilul ii cere parintelui sa ii cumpere una dintre jucariile pe care le vede pe raft. Avand alte prioritati, parintele refuza. Reactia emotionala imediata a copilului: plans, furie, tipete - atragerea atentiei celor din jur.

Comportamentul tipic al parintelui, ca reactie la atitudinea opozitionista a copilului:

- ton ridicat;

- amenintari ,, Este ultima oara cand vii cu mine la magazin!"

- ironizarea si umilinta prin comunicari de genul: ,,Toata lumea ne priveste si rade de tine..."

- etichetarea : ,, Daca stiam ca esti rau, nu te mai luam"

- promisiuni ,,fara valoare" : ,,Iti promit ca iti cumpar alta jucarie..."

- conditionari inutile ,, Vei primi jucaria atunci cand vei invata sa te comporti!"

Ce trebuie sa stie parinte?

1. In timpul crizei de furie, copilul nu mai ,,gandeste limpede", intampinand cu ostilitate orice comportament al parintelui, exceptandu-l pe cel de cedare.

2. Prin aceasta reactie, copilul doreste fie sa va atraga atentia asupra unei nevoi sau frustrari care deriva din neindepinirea acesteia chiar de catre Dvs, precum aceea de a-l valoriza in timpul oricarei actiuni in care este inclus( cumparaturi, jocuri...), fie asupra dorintei de autonomie.

Alternative sanatoase de comportament parental:

1. Pana la 5 ani.

Redirectionarea atentiei copilului. Fiti creativi, veseli, surprinzatori, fara a minti.

,, Vom merge repede, repede la standul cu paine, pentru ca vreau sa te rog sa ma ajuti sa aleg painica proaspata..." de aici continuati cu diferite comunicari antrenante. Nu va opriti, implicati copilul valorizandu- l si laudandu-l!

Scoaterea din context: in cazul in care criza continua, iesiti afara din magazin.

Puteți sa faceti un exercitiu de relaxare, daca anterior acesta este cunoscut de copil. ,, nu te supara ca nu e bine...numara pana la 10" sau, daca nu doriti sa atrageti atentia asupra emotiei negative traite anterior, ii propuneti sa respirati adanc si sa numarati impreuna.

Asigurati-va ca acum, copilul s-a linistit. Intrebati-l pe copil daca doreste sa continuati impreuna cumparaturile sau vrea sa ramana afara cu celalalt parinte sau sa plecati acasa.

Daca veti continua cumparaturile impreuna, antrenati copilul, dandu-i, de exemplu, lista de cumparaturi si un pix si rugandu-l sa va monitorizeze activitatea sau sa va ajute in orice fel.

2. Pentru copii mai mari de 5 ani.

Este utila pregatirea pentru cumparaturi care trebuie transformata intr-o rutina ori de cate ori plecati la magazin.

Copilul va avea 2 sau 3 responsabilitati in timp ce va aflati la magazin.

Ii vorbiti despre prioritati si suma de bani pe care o aveti.

In timpul unui acces de furie, puteti folosi consecintele logice si naturale prin care il informati pe copil despre hotararea de a parasi magazinul daca va continua sa planga.

Rezultatele pozitive ale exersarii unui comportament parental dezirabil, nu vor intarzia, iar parintele va fi pregatit mereu sa raspunda natural, acceselor de furie ale copilului in orice situatie, fara sa raneasca.

Repere educationale pentru activitatea de consiliere

Tipurile comportamentale si drepturile noastre asertive

Oamenii supusi:

- Isi ascund sentimentele si parerile

- Sunt nehotarati

- Se scuză permanent

- Au un contact vizual slab si o postura umila

- Le permit celorlalti sa ii domine

Oamenii asertivi

- Oferă opinii si isi comunica sentimentele

- Sunt hotarati

- Înfrunta problemele

- Au un bun contact vizual si o postură deschisa

- Isi exprima direct parerile, tinand cont de sentimentele celorlalti

Oamenii agresivi in comunicare:

- Intrerup mereu discutiile

- Ascund informatiile si parerile personale

- Domina discutia si nu sunt buni ascultatori

- Vorbesc tare, jignesc si sunt sarcastici

- Au un contact vizual puternic si o postură dominantă

Tehnici de manifestare a unei atitudini pozitive:

- ascultaţi ceea ce spune interlocutorul şi arătaţi-i acestuia că îl auziţi şi îl înţelegeţi;

- decideţi ce doriţi să comunicaţi;

- comunicaţi, cât mai prompt posibil, ceea ce gândiţi sau simţiţi;

- spuneţi ceea ce doriţi să se realizeze;

- fiţi precis şi priviţi interlocutorul în ochi.

Asertivitatea este:

1. abilitatea de a comunica emotiile, nevoile, opiniile intr-o maniera care nu incalca drepturile celorlalti;

2. o abilitate pe care o poti invata;

3. o modalitate de a te comporta si de a comunica care te va ajuta sa ai mai multa incredere in tine si va demonstra ca ai respect fata de cei din jur.

...Distingeti mai multe tipuri de agresivitate.

...Numiti care sunt dezavantajele acestei forme de manifestare.

...Cand devenim agresivi?

Drepturile asertive

Am dreptul să…

• mă respect pentru cine sunt şi pentru ceea ce fac.

• decid care sunt priorităţile mele

• am propriile valori, credinţe.

• le spun celorlalţi cum doresc să fiu tratat.

• greşesc fără să fiu ridiculizat.

• am relaţii sociale pozitive, în care să mă simt în siguranţă şi respectat(ă).

• spun „NU” , să refuz ceva atunci când ştiu că nu mi se potriveşte, fără să mă simt vinovat(ă).

• cer informaţii, atunci când mă intereseză ceva.

• fiu ascultat(ă) şi luat(ă) în serios.

• fiu fericit(ă).

Cum se poate creşte asertivitatea?

- Ascultă ce spune celălalt

- Arată-i că l-ai auzit şi îl înţelegi

- Hotărăşte ceea ce vrei să spui

- Spune ceea ce gândeşti sau simţi cât mai repede

- Spune ce ai vrea să se întâmple

- Nu uita să fii specific şi să-l priveşti în ochi!

De ce ,,schiopatam" in comunicare?

Fiecare dintre noi a experimentat la un moment dat sentimentul nesigurantei in comunicare.

,,Poate nu am vorbit pe intelesul lui?1?1"

,,Cred ca am o problema de comunicare!"

Pentru a intelege despre sine cat de buni comunicatori suntem, este esential sa raspundem la intrebarile despre cum am invatat sa comunicam. Nu este simplu si presupune o autoexplorare, un drum inapoi la nivel mental, catre copilarie, parinti, educatori si toti cei pe care uneori ii auzim ca un ecou in timp ce noi insine comunicam.

,, Am cazut si ma doare!" zice baietelul...

,,Si de ce plangi ca o fetita?"... intreaba tatal?

In copilarie, maturii ne dicteaza - fara intentii rele - emotii si sentimente. In exemplul de mai sus parintele ii spune copilului:,, Barbatii nu plang, ei sunt puternici! Femeile sunt slabe, emotionale si de aceea se vaicaresc!"

Aceasta atitudine amprenteaza copilul si din pacate poate produce o amputare la nivel emotional, o infranre a naturii umane.

,,Cuvintele stiu despre noi lucruri pe care noi nu le stim despre ele"

                                                                                       Rene Char

Experientele pe care le avem zilnic ne demonstreaza cat de important este sa iti croiesti cu grija tiparul comunicarii tinand cont de impactul pe care mesajul tau il va avea asupra celorlalti. Este inutil sa te astepti de la copil, sef sau partener de viata, sa inteleaga un mesaj schilodit de propria incapacitate de a-l transmite; de o atitudine contradictorie, de nesiguranta...Asa se naste dezamagirea, dintr-o autoamagire ca am facut totul, cand de fapt nu facem mare lucru.

,, Nu! Nu ai dreptate!"...Aceasta exprimare e bine sa dispara.

Asa se nasc barierele in comunicare. Din mesaje negative si dominatoare, ale caror victime am fost fiecare.

Celalalt poate invata de la tine.

,,Cu X nu te poti intelege; are impresia ca detine adevarul absolut."

Oare de ce? Pedagogii, parintii stiu intotdeauna ce este bine...Autoritatea lor este greu contestabila in copilarie, iar la adolescenta razvratirea poate fi dureroasa.

,,Parerea mea este ca..." NU INSEAMNA ,,Parerea mea este alta."

In primul mesaj comunicatorul este liber si asertiv, sentiment pe care i-l induce si celuilalt. In al doilea el lasa loc debutului si continuarii disputei.

Esti cu adevarat fericit atunci cand ceea ce gandesti este in concordanta cu ceea ce simti si cu ceea ce transmiti!

Atunci cand autocomunicarea functioneaza, cand esti fericit cu ceea ce reusesti sa iti transmiti, poti merge mai departe...

Este esential sa ai un mesaj bun pentru tine. Un mesaj pe care sa ti-l transmiti zilnic. Un mesaj cooerent si in concordanta cu realitatea pe care o traiesti. Reusita personala este determinata si de autocomunicare.

De ce elegi sa taci?

Tacerea nu este de aur...mereu! Ea poate fi uneori un fier ruginit. Ea este cu siguranta, o forma de aparare pe moment, care pe termen lung te va transforma intr-o persoana usor de manipulat.

Ce este de aur? Comunicarea asertiva, eficienta cu tine insuti si cu celalalt.

Asculti sau transferi totul asupra ta?

,,Operatia a fost groaznica!"

,,Desi nu am fost niciodata operat, inteleg cum te simti?"

,, Astazi la serviciu, m-am simtit destul de obosit."

,,E normal...a fost o zi foarte innorata"

A asculta este cel mai nobil lucru intr-o comunicare!

"Avem doua urechi si doar o gura, pentru a putea asculta de doua ori mai multe decat putem vorbi" (Epictet)

....si nu e greu! Gandeste-te cat de important este pentru tine sa fii ascultat fara ca celalalt sa se identifice inutil si gresit cu tine confiscandu-ti mesajul.

Singurul efort pe care il presupune comunicarea este sa nu faci vreun efort!