Acest articol este o preluare, avand la baza articole de specialitate si Manualul Testului Desenul Familiei
Testul desenului familiei este utilizat in majoritatea tarilor din lume. De fapt se reamarca utilizarea sa atat in Europa, cat si in America de Nord si de Sud, in Africa si in Asia.
Utilizarea datelor provenind din desenul familiei trebuie amplasata in cadrul examenului psihologic. Pentru a elabora un psihodiagnostic, psihologul trebuie sa recurga la diferite instrumente, in afara anamnezei. Chiar daca grila de cotare este riguroasa, nu este nicidecum recomandabila utilizarea unui singur desen. Este util intr-o prima faza, sa ne gandim sa eliminam problemele vizuale sai apoi sa confirmam ipoteza emisa in urma analizei desenului familiei prin confruntarea cu rezultatele altor teste-cum ar fi Rorschach, un test de inteligenta-alese in functie de ipoteza formulata. Mai mult, ordinea aplicarii testelor in cadrul unei baterii de evaluare este importanta. Trebuie tinut cont de oboseala subiectului (daca ii cerem sa faca trei desene, al treilea va fi de o calitate mai slaba)si de influenta testului precedent desenului familiei. In cazul in care motivul consultatiei este o problema familala (sau cand parintii copilului sunt despartiti), este preferabil sa amanam aplicarea desenului familiei care este in legatura directa cu problematica, pentru sfarsitul bateriei de evaluare psihologica, atunci cand s-a stabilit legatura de incredere cu examinatorul si copilul este mai putin defensiv.
Datele provenind din publicatii disponibile se refera la desene realizate de catre adulti. Cand lucram cu copiii, este important sa ne amintim acest lucru sis a fim mai putin categorici in aplicarea anumitor criterii, in special cele sugerand prezenta unei patologii.
Acum aproape cincizeci de ani, Buck (1984, 1964)- care a pus la punct proba desenului Casa-Copac-Persoana-a enuntat trei principii de interpretare care au ramas esentiale:
§ Interpretarea trebuie sa se reflecte simultan la elementele desenului si la asociatiile facute de subiect. Acestea sunt necesare pentru intelegerea desenului;
§ Fiecare element trebuie studiat in relatie cu structura globala a desenului;
§ Rezultatele analizei trebuie raportate la datele istorice sau anamnezice ale subiectului.
Unii autori au subliniat aportul specific al desenului familiei in raport cu alte teste de desen. Citam, in primul rand, pentru ca ele sunt cele mai vechi, lucrarile lui Cain si Gomila (1953), care au identificat patru elemente de analiza specifice desenului familiei:
· Numarul personajelor desenului in comparatie cu numarul de personaje al familiei reale. Ei au acordat importanta si personajelor uitate sau respinse;
· Structura interna a desenului, dupa ordinea de realizare si legaturile dintre personaje;
· Raportul figura-fond;
· Aspectul dinamic al fiecarui personaj.
Grila de cotare stabilita de Borelli-Vincent, in 1965, in vederea examinarii particulare a familiei asa cum este prezentata de subiect, este relativ asemanatoare. Ea include in fapt:
-analiza globala a compozitiei grupului familial(evaluarea structurii familiala, organizarea generala a personajelor, absenta sau prezenta fiecarui membru al familiei, prezenta strainilor);
-organizarea generala a productiei (structurarea desenului);
-analiza specifica a personajelor, cu particularitatile acestora;
-relatiile interpersonale din cadrul familiei.
Este vorba de un prim nivel de analiza globala. Drept urmare, s-a studiat desenele familiei dintr-o perspective tripartite, analizand planurile adaptativ, proiectiv si expresiv. Planul adaptativ face trimitere la maniera in care subiectul se adapteaza la realitate si, mai précis, cum reactioneaza la solicitarile testului. Planul proiectiv evoca expresia trairilor copilului, in functie de imaginea corporala, iar in planul expresiv este legat de grafismul subiectului.
Porot a eloborat de asemenea testul desenul familiei, avand ca predecesori pe Minkovska(1952) si Morgenstern (1937). Porot indica faptul ca acestor autori le apartine idea de-a utilize desenul pentru intelegerea problemelor nevrotice ale copilului si pentru interventia asupra acestor copii. El aminteste ca Minkovska cerea subiectilor pe care ii evalua sa se deseneze pe ei insisi si sa-si deseneze casa si familia. Porot a studiat valoarea proiectiva in acceptiunea deplina a termenului, favorizand proiectia partilor constiente si inconstiente ale personalitatii. Este vorba de o proba semi-structurata, care lasa camp liber exprimarii, permitand totodata si analiza statistica. Porot a reluat aproape aceleasi criterii ca si Borelli-Vincent; el s-a interesat, in ce priveste nivelul global, de compozitia familiei prezentate in desen, de prezenta fiecarui personaj, ca si de personajele adaugate sau omise. El a tratat apoi aspectele de valorizare si de devalorizare ale personajelor prin intermediul opinii aparitiei, pozitiei, atributelor, culorilor utilizate, precum si in functie de neglijenta sau perfectiunea desenului si de omisiuni. Porot analizeaza in final pozitia pe care subiectul si-o atibuie in raport cu ceilalti, si distanta intre el si fiecare dintre celelalte personaje.
Din punctul sau de vedere, Widlocher(1965) distinge patru nivele de intelegere a desenului:
1.- el trateaza mai intai nivelul narativ, transmiterea prin intermediul desenului a intereselor, preocuparilor copilului, a nelinistilor sale, a gusturilor si ambitiilor acestuia;
2.- evoca si un nivel expresiv, care vizeaza modalitatile de abordere a paginii, culorile, formele alese, ca reflectand emotiile copilului;
3.- el infatiseaza in continuare un prim nivel proiectiv referitor la viziunea pe care copilul o are despre lume. Este vorba de referirea la stilul desenului, adica efectul pe care-l provoaca acesta in mod global. Din aceasta perspectiva, el face trimiterea la tipurile prezentate de Minkowska, respectiv tipurile sensorial si rational;
4.- al doilea nivel proiectiv distins este inconstient si face trimitere la continuturile refulate de care copilul nu este constient si despre care nu doreste sa stie nimic. Aceste continuturi fac obiectul manevrelor defensive organizate. Utilizarea acestor asociatii ale copilului- in cadrul unei povestiri pe care o concepe el insusi sau in comentariile spontane- va fi determinate pentru a sesiza mobilurile inconstiente.
Porot considera ca testul desenului familiei subiectului, de o utilizare simpla si la indemana, ofera acces la adevaratele sentimente pe care subiectul le are fata de familia sa si locul pe care el crede ca il ocupa in cadrul acesteia. De fapt, putem intelege cum isi reprezinta copilul familia, sau alti termini, realitatea psihica a acesteia la copil. Putem descoperi, deci, gratie desenului familiei sale asa cum a remodelat-o in fantasmele sale.
Cea mai mare parte dintre copii vor desena o familie dupa criterii subiective, o familie corespunzand unei dorinte. Compararea acestei familii subiective cu familia reala va fi revelatoare pentru motivatiile interne ale copilului, pentru “tendinte4le afective”, dupa expresia lui Corman. El distinge doua feluri de tendinte afective: tendintele pozitive care semnifica investirea si valorizarea de catre copil a obiectului vizat si tendintele negative care duc la dezinvestire, si la devalorizare.
Trecerea in revista a acestei probleme referitoare la desenul familiei permite relevarea de studii effectuate despre:
- atasamentul copiilor fata de animale;
- copii bilingvi;
- copii cu tulburari afective;
- copii astmatici;
- copii cu dificultati de intelegere;
- identificarea copiilor dintr-un mediu familial stresant printr-un profil de desen;
- identificarea copiilor abuzati sexual sau a impactului asupra adultilor care au fost abuzati sexual in copilarie;
- copii in situatie de doliu;
- impactul cancerului asupra copilului sau asupra fratriei sau asupra familiei;
- adolescenti cu tulburari comportamentale, adolescenti psihotici;
- femei alcoolice, copii proveniti din familii alcoolice;
- femei cu tulburari alimentare;
- pacienti cu schizofrenie paranoida;
- personae depresive.
Numeroase studii s-au facut cu scopul de a arata cum se exprima valorile culturale in cadrul desenelor copiilor. Anderson le-a cerut la 70 de copii suedezi, 140 de elevi tanzanieni si 52 de copii sud-africani exilati in Tanzania sa deseneze viitoarea lor familie. Studiul a relevant diferente culturale la nivelul relatiilor spatiale(istanta intre personaje, ocluziuni, gradatia dimensiunilor). Copiii suedezi reprezinta copiii la o distanta mai mare de parinti si decoreaza mai degraba obiectele decat fiintele umane. Copiii din Tanzania aliniaza membrii familiei cu distante reduse intre personaje si adauga detalii hainelor. Cat despre copiii sud-africani, acestia au facut desene care se plaseaza la un nivel intermediar intre celelalte doua grupe de copii.
Intr-o cercetare publicata in 1998, Nuttall, Chieh si Nuttall(1988) au comparat desenele familiei in actiune ale copiilor de scoala elementara provenind din China cu cele ale copiilor provenind din Statele Unite. Copiii americani exprima in desenele lor mai mult individualism si independenta in raport cu familia lor decat copiii chinezi care includ mai frecvent cei doi parinti si bunicii. Ansamblul subiectilor erau copii fara tulburari clinice din clasa intai pana intr-a sasea. Copiii chino-americani se disting prin desenele lor reprezentand cultura chineza. Nivelul total de comunicare este scazut si mama constituie principala figura educativ. Parintii se joaca rar cu copiii. Cel mai adesea tatal citeste ziarul si mama gateste. Baietii se deseneaza jucandu-se cu mingea, fetele facandu-si temele.
Chuah concluzioneaza ca desenul familiei in actiune reflecta valorile copiilor, cultura acestora si poate fi util pentru comparatiile interculturale.
Consemne de administrare
Coala de hartie trebuie prezentata subiectului orizontal. Examinatorul ii pune la dispozitie creioane colorate,creioane simple. Acesta trebuie sa dispuna de un ceas secundar sau de un cronometru pentru a nota timpul de executie.
Consemnul trebuie formulat dupa cum urmeaza: “Deseneaza o familie”. In functie de obiectivele administrarii, acest consemn poate fi modificat sau completat astfel:”Deseneaza familia ta”. In timpul administrarii trebuie sa notam ordinea in care sunt desenate elementele. Examinatorul observa si noteaza daca subiectul este dreptaci sau stangaci, precum si ordinea miscarii grafice(in sensul scrisului, de sus in jos). De asemenea acesta isi noteaza observatiile asupra mimicii, gesticii, verbalizarilor subiectului precum si faptele care sunt sau nu legate in mod manifest de desen.
Cand desenul este terminat examinatorul solicita persoanei sa dea un nume familiei desenate, sis a scrie pe desen, deasupra fiecarui personaj, numele, varsta, sexul acestuia, precum si legatura cu restul familiei. Examinatorul cere la sfarsit subiectului sa arate cu ce personaj se identifica, ce personaj i-ar placea sa fie el. Aceasta intrebare ramane valabila chiar daca subiectul declara singur ca a desenatr propria familie. Cand este vorba de un copil, i se pot pune si intrebarile sugerate de Corman:
· “Care este cel mai dragut dintre toti din familia asta?” “De ce?”
· “Care este cel mai putin dragut dintre toti din familia asta?” ”De ce?”
· “Care este cel mai fericit dintre toti din familia asta?” “De ce?”
· “Care este cel mai nefericit dintre toti din familia asta?” “De ce?”
· “Daca ai face sit u parte din aceasta familie, cine ai fi?” “De ce?”
Subiectul trebuie apoi sa-si scrie numele pe spatele desenului, precum si data. In cazul copiilor mici care inca nu stiu sa scrie, examinatorul noteaza aceste elemente.
Analiza propriu-zisa a testului desenului familiei
Se verifica daca foaia, prezentata pe latime a fost pastrata astfel sau a fost intoarsa (in unele lucrari foaia a fost intoarsa astfel copiii au desenat familia pe verticala). De asemenea se examineaza calitatea compozitiei: daca sunt personajele distribuite in mod regulat in foaie; repartizarea personajelor poate prezenta neregularitati, sau este confuza, astfel incat nu se deceleaza nici o logica sau planificare(exista cateva desene in care copiii au realizat o reprezentare grafica a familiei confuza, personajele fiind distribuite in mod neregulat, uneori copilul care a realizat desenul lipseste din compozitia familiei sale, omitand acest aspect sau pur si simplu nu se regaseste in compozitia familiei respective).
In desenele celor 12 copii care au desenat familia lor sau o familie oarecare amplasarea, situarea desenului in cadrul foii a fost destul de diferita, de exemplu trei desene ale copiilor Scheama Ionut(8 ani si 10 luni), Sandu Cristian Vlad(9 ani si 7 luni) si Marcu Catalin Stefan(9 ani si 3 luni) au localizat desenul in partea de sus a foii, de la stanga la dreapta. Alti copii, de exemplu Iovanescu Andreea, 8 ani si 9 luni, a situat personajele familiei in stanga-central; Dinu Valentin, 9 ani si 6 luni si Bazdoc Daniela, 6 ani si 7 luni au situat personajele familiei desenate in stanga si in partea de sus a foii; personajele familiilor desenate de catre copiii Popa Alexandru, 7 ani si 4 luni, dragan Andra, 6 ani si 2 luni, Stan Lacramioara, 8 ani si 6 luni, au fost situate in partea stanga si in josul foii;Varzaru adelina, 6 ani si 10 luni Mihalcea Madalina, 6 ani si 10 luni, Tutulan Ileana, 6 ani si 8 luni,Manolache Elisabeta Beti, 8 ani si 5 luni, Craciunescu Adina Maria, 9 ani si 2 luni, au situat personajele in centrul foii, insa cea din urma fetita nu a reusit sa realizeze integral desenul datorita detaliilor accesoriilor,minutiozitatii desenului.
Interesant este totusi un desen al fetitei Pisiceanu Aura de 8 ani si 11 luni, care si-a desenat membrii familiei intr-o parte a foii, partea stanga, iar ea s-a desenat in partea dreapta sus a foii singura, ce este de remarcat este faptul ca atat fetita , cat si mama sa au desenat in piept o inima, pe cand tatal si fratele sau nu au nimic desenat, ceilalti membrii ai familiei au zambete pe chipul lor, ea insa, are o expresie trista, zambetul ei este mai sters, de asemena ea a desenat si un copac intre ea si ceilalti membrii ai familiei, copacul avand crengile indreptate inspre ea, si cu toate ca au fost desenate cateva floricele in josul foii, partea dreapta, deci in jumatatea in care s-a desenat, copacul nu are nici o frunzulita.
Copiii ale caror desene au fost situate in zona superioara a foii, potrivit lui Kim Chi, pot fi puse in legatura cu un afect de lupta, sau de refugiu in imaginar; insa copiii care au situat personajele in zona inferioara evoca o tendinta depresiva, utilizarea restrictive a partii de jos este asimilata materialismului si realizarii, precum si proximitatii, limitarii activitatii la ceea ce este aproape si exigentelor personale. Aceasta poate semnala si un recul in fata riscului sau obstacolului, si frica de initiativa. Copiii care au amplasat personajele in partea dreapta sugereaza ca evoca expansiune, elanul inspre mediu, spre actiune, spre celalalt si catre viitor. Ea se refera si la angoasa de solitudine si fata de gandurile intime.
Dupa Reynolds aliniamentul desenului pe baza foii confera subiectului o forma de securitate, fata de tensiunea si instabilitatea pe care o traieste in sanul familiei. Alungirea personajelor spre partea superioara a foii indica anxietate, angoasa difuza, dispunerea personajelor in partile din lateral ale foii poate indica o rezistenta puternica din partea copilului.
Distanta exprima dorinta subiectului sau respingerile acestuia. Acesta are tendinta sa puna in apropiere ceea ce ii confera siguranta sis a departeze ceea ce-l angoseaza. Aubin vorbeste de spatii care evoca fuga fata de ceea ce sperie. Perspective pe care o are in raport cu desenul sau ne permite sa evaluam daca subiectul simte ca stapaneste sau domina situatiam sau daca este strivit de aceasta. Pentru Corman, distantarea este o expresie de ostilitate sau de aparare. O distanta micsorata poate dovedi preocupari oedipiene, confuzia intre generatii.
Waloon, Cambier si Engelhart sugereaza si ei analizarea desenului facand legatura intre elementele sale si organizarea sa globala. Anderson si Anderson scriu ca elementele expresive, intre altele omisiunile, distorsiunile trasaturilor, efectele de perspectiva, accentuarile, trebuie analizate in functie de localizarea lor in cadrul corpului personajelor si a simbolismului de care sunt legate. Desenul poate reprezenta dorintele marturisite si nemarturisite ale subiectului, precum si lipsurile si slabiciunile, sau eforturile de compensare a acestora. Un Eu slab poate permite exteriorizarea afectelor de instrainare, in cadrul distorsiunilor si lacunelor in constructia desenului.
A pregati copilul pentru scoala nu inseamna a-l invata prematur sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca. O astfel de pregatire poate fi privita ca un proces de dezvoltare a acelor insusiri si capacitati care vor permite o adaptare usoara a copiilor la cerintele clasei I si nu ca o instruire mai timpurie, coborand in mod mecanic o parte din sarcinile acestei clase in gradinita. 
PROBA DEFORMARII BULGARELUI
