Regresia emotionala - simptome manifestate in comportamentele copiilor

      In procesul de educatie, parintele incearca sa isi explice multe dintre comportamentele copilului atunci cand acestea sunt inadecvate, deranjante sau chiar ingrijoratoare. In randurile de mai jos, sunt prezentate acele comportamente  care duse la extrem ne indica trasaturi regresive la care trebuie sa fim atenti.

Comportamentele copiilor care indica reactiile regresive (Lehrbuch der Psychophatologie des Kindesalters - E. Benjamin)

Negative:

Agitatie

Disipare

Lipsa sentimentului datoriei

Instabilitate

Impulsivitate

Furie

Inconsecventa

Inadaptare

Exigenta nejustificata fata de ceilalti

Neglijenta

Lipsa igienei

Izolare

Vorbeste mult

Indisciplina

Sensibilitate exagerata

Fara vlaga

Distrare

Pozitive

Naivitate

Tandrete

Amabilitate

Imaginatie bogata

Alte comportamente: Dorinta imperioasa a proximitatii corporale a mamei sau a doicii. Nerenuntarea la hrana lichida. Opozitionism fata de educatia igienei.

Mai tarziu: Neliniste, nerozie puerila si lipsa de seriozitate, egoism naiv. Incearca sa se impuna fata de cei mai mici sau sa fie protejat de copiii mai mari. Lipsa de autonomie si atasamentul excesiv sau tirania fata de propria mama indica regresia.

La scoala: Se joaca precum un copil mic, manifesta neseriozitate, refuza imperativul categoric al datoriei, agitatia psihomotorie este dublata de lipsa de concentrare si nu se implica ,,de fel" in activitati de invatare. In timpul jocului sicaneaza, nereusind sa respecte nicio regula si fiind incapabil sa isi comunice nevoile.

Simptome bazate pe o reactie de regresie:

Ticuri (clipitul convulsiv al ochilor, tusea, trasul nasului, clampanitul limbii, miscari ale muschilor fetei).

Emurezisul si encomprezisul, nu se explica prin cauze organice, intarzieri in dezvoltarea limbajului.

Retardul motor, agitatie si impulsivitate.

Max Pulver clasifica pentru specialisti indicii de infantilism care se inrudesc cu cei de regresie.

1) Fuga de raspunderi si lipsa de maturitate

2) Lipsa de perspectiva - labilitate afectiva, incapacitate de a configura viitorul, prizonierul detaliului, nu surprinde detaliul, nu pune intrebari.

3) Supraestimarea de sine: Consecinte - realitatea este deformata, lume proprie, lipsa empatiei, nu intelege semenii. Defect de simpatie obiectuala.

4) Incapacitate de a infrunta realul, lume proprie, prizonierat.

5) Acaparare, aviditate, spionaj, minciuna.

Infantilismul impiedica tot procesul creativ. In spatele unei pretinse aparente putem decela o trasatura regresiva, care este cauza retardului si unde trebuie sa cautam explicatia numeroaselor esecuri care nu ar fi trebuit. sa se produca daca am lua in calcul doar inteligenta subiectului.

Sursa: Testul Arborelui - Karl Koch

Principalele nevoi care motiveaza comportamentul copilului

      Nevoile care motiveaza comportamentul copilului sunt dintre cele mai diverse, de la cele care ii asigura confort fizic ( hrana, locuinta, imbracaminte, igiena) pana la cele care genereaza o adaptare optima la mediul social in care se va integra copilul dupa varsta de trei ani. La fel de importante sunt nevoile legate de sanatatea fizica si psihica a caror satisfacere conduce catre o dezvoltare adecvata din punct de vedere bio-psiho-social a copilului.

      Descrierea punctuala a nevoilor ne ajuta sa intelegem copilul si semnalele pe care acesta le transmite prin comportamentele sale.

Afectiune, dragoste, iubire

      Acestea sunt nevoi pe care copilul le are permanent in relatia psihologica dintre el si parintii sai. Afectiunea manifestata de parinte, in orice imprejurare, chiar si atunci cand copilul greseste este esentiala si ii creeaza copilului confort psihic. Iubirea declarativa si iubirea manifestata neconditionat nu sunt unul si acelasi lucru.

      Ex: sunt parinti care uneori folosesc destul de facil afirmatia:,, daca ma superi, nu te mai iubesc!" , in timp ce alti parinti isi asigura copilul de iubirea lor si atunci cand cei mici grecesc. ,, Desi comportamentul tau nu a fost potrivit, eu te iubesc si vreau sa iti arat cum ar fi bine sa te comporti..."

      Ultima comunicare face parte din registrul ,, disciplinarii pozitive" care reprezinta o alta nevoie coplementara a copilului.

      Disciplinarea presupune ascultare si intelegere din partea parintelui si i se pot asocia atingeri adecvate, incurajari nonverbale ( o bataie usoara pe umar, aplauze sau imbratisari) care ii sporesc copilului increderea in sine si in parintele sau.

Aprecierile oneste si respectul

      Acestea sunt nevoi specifice care presupun valorizarea copilului, manifestarea increderii in resursele sale, in capacitatea sa de a alege, de a se integra in familie de pe o pozitie de membru cu drepturi recunoscute de catre maturi.

     Parintii si relatia lor reprezinta un model. Felul in care acestia isi declara si isi manifesta aprecierea reciproca, respectul, dragostea si suportul ii ofera copilului securitate si incredere in sine. Parintele care stie sa ii spuna copilului ,, multumesc" , ,,te rog frumos" sau ,,imi cer scuze" castiga respectul propriului copil invatandu- l fara prea mare efort sa respecte la randul sau.

Timpul de calitate si rabdarea

      Copilul are nevoie de timp alaturi de parintele sau, timp util pentru sine, plin de invataturi morale, timp care il ajuta sa isi formeze deprinderi de comunicare si relationare. La randul sau, numai printr-un timp de calitate ( jocuri de rol, conversatii pe teme prestabilite, povesti cu morala, lecturi terapeutice) oferit copilului, parintele isi va satisface cu adevarat nevoia de a sta langa propriul copil. Rabdarea este conditia esentiala pentru a ,,functiona" corespunzator in aceasta relatie ca un parinte responsabil si preocupat de educatia din familie.

     O alta nevoie pe care o are copilul este manifestarea creativitatii parintelui. Jocurile, jucariile, povestile vin ca atare dar ele nu pot avea valente educative majore daca nu sunt adaptate nevoilor copilului.

     Ex: daca te vei juca jocul ,, Nu te supara frate" cu un copil care are o toleranta minima la esec, stimuland in continuare competitia si dorinta de a castiga a copilului, acesta isi va accentua frustrarile legate de infrangere.

      Copilul trebuie pregatit pentru esec mai mult chiar decat pentru succes. Numai daca stim sa ne adaptam unui esec vom reusi sa gustam cu adevarat succesul. Sigur ca a-l educa pe copil in spiritul performantei scolare si personale este de asemenea o valoare si chiar o nevoie. Acest lucru este bine a se face insa numai in concordanta cu aptitudinile copilului si mai putin cu dorintele parintelui.

Consecventa si corectitudinea

      Foarte important pentru foramarea unei imagini pozitive de sine la copil este consecventa parintelui. Regulile, laudele, recompensele,sanctiunile trebuie pastrate continuu si aplicate atunci cand este nevoie. Rgulile nu sunt numai pentru copil. Adultul trebuie sa faca dovada ca si el respecta reguli, nu doar vorbind copilului despre regulile de la serviciu, de exemplu, loc pe care un copil nu il poate percepe si intelege concret. In familie toti membri au reguli si le respecta. Numarul si formularea acestora va tine cont de varsta fiecarui membru.

      In randurile de mai sus am descris o parte a nevoilor copilului facand referire la comportamente. Pentru o disciplinare pozitiva a copilului fiecare parinte este bine sa priveasca cu realism comportamentele copilului si sa masoare dezirabilitatea acestora, constientizand unde si cum trebuie sa intervina.