De ce ,,schiopatam" in comunicare?

Fiecare dintre noi a experimentat la un moment dat sentimentul nesigurantei in comunicare.

,,Poate nu am vorbit pe intelesul lui?1?1"

,,Cred ca am o problema de comunicare!"

Pentru a intelege despre sine cat de buni comunicatori suntem, este esential sa raspundem la intrebarile despre cum am invatat sa comunicam. Nu este simplu si presupune o autoexplorare, un drum inapoi la nivel mental, catre copilarie, parinti, educatori si toti cei pe care uneori ii auzim ca un ecou in timp ce noi insine comunicam.

,, Am cazut si ma doare!" zice baietelul...

,,Si de ce plangi ca o fetita?"... intreaba tatal?

In copilarie, maturii ne dicteaza - fara intentii rele - emotii si sentimente. In exemplul de mai sus parintele ii spune copilului:,, Barbatii nu plang, ei sunt puternici! Femeile sunt slabe, emotionale si de aceea se vaicaresc!"

Aceasta atitudine amprenteaza copilul si din pacate poate produce o amputare la nivel emotional, o infranre a naturii umane.

,,Cuvintele stiu despre noi lucruri pe care noi nu le stim despre ele"

                                                                                       Rene Char

Experientele pe care le avem zilnic ne demonstreaza cat de important este sa iti croiesti cu grija tiparul comunicarii tinand cont de impactul pe care mesajul tau il va avea asupra celorlalti. Este inutil sa te astepti de la copil, sef sau partener de viata, sa inteleaga un mesaj schilodit de propria incapacitate de a-l transmite; de o atitudine contradictorie, de nesiguranta...Asa se naste dezamagirea, dintr-o autoamagire ca am facut totul, cand de fapt nu facem mare lucru.

,, Nu! Nu ai dreptate!"...Aceasta exprimare e bine sa dispara.

Asa se nasc barierele in comunicare. Din mesaje negative si dominatoare, ale caror victime am fost fiecare.

Celalalt poate invata de la tine.

,,Cu X nu te poti intelege; are impresia ca detine adevarul absolut."

Oare de ce? Pedagogii, parintii stiu intotdeauna ce este bine...Autoritatea lor este greu contestabila in copilarie, iar la adolescenta razvratirea poate fi dureroasa.

,,Parerea mea este ca..." NU INSEAMNA ,,Parerea mea este alta."

In primul mesaj comunicatorul este liber si asertiv, sentiment pe care i-l induce si celuilalt. In al doilea el lasa loc debutului si continuarii disputei.

Esti cu adevarat fericit atunci cand ceea ce gandesti este in concordanta cu ceea ce simti si cu ceea ce transmiti!

Atunci cand autocomunicarea functioneaza, cand esti fericit cu ceea ce reusesti sa iti transmiti, poti merge mai departe...

Este esential sa ai un mesaj bun pentru tine. Un mesaj pe care sa ti-l transmiti zilnic. Un mesaj cooerent si in concordanta cu realitatea pe care o traiesti. Reusita personala este determinata si de autocomunicare.

De ce elegi sa taci?

Tacerea nu este de aur...mereu! Ea poate fi uneori un fier ruginit. Ea este cu siguranta, o forma de aparare pe moment, care pe termen lung te va transforma intr-o persoana usor de manipulat.

Ce este de aur? Comunicarea asertiva, eficienta cu tine insuti si cu celalalt.

Asculti sau transferi totul asupra ta?

,,Operatia a fost groaznica!"

,,Desi nu am fost niciodata operat, inteleg cum te simti?"

,, Astazi la serviciu, m-am simtit destul de obosit."

,,E normal...a fost o zi foarte innorata"

A asculta este cel mai nobil lucru intr-o comunicare!

"Avem doua urechi si doar o gura, pentru a putea asculta de doua ori mai multe decat putem vorbi" (Epictet)

....si nu e greu! Gandeste-te cat de important este pentru tine sa fii ascultat fara ca celalalt sa se identifice inutil si gresit cu tine confiscandu-ti mesajul.

Singurul efort pe care il presupune comunicarea este sa nu faci vreun efort!