Debutul scolarizarii si maturitatea specifica, determinata la copil prin ,,proba deformarii bulgarelui".

        A pregati copilul pentru scoala nu inseamna a-l invata prematur sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca. O astfel de pregatire poate fi privita ca un proces de dezvoltare a acelor insusiri si capacitati care vor permite o adaptare usoara a copiilor la cerintele clasei I si nu ca o instruire mai timpurie, coborand in mod mecanic o parte din sarcinile acestei clase in gradinita.

       O astfel de pregatire are la baza cerintele privitoare la continuitatea intre diferite trepte ale sistemului de invatamant. Gradinita are misiunea de a preda scolii copii vioi, energici, interesati si dornici sa invete, sociabili si increzatori in activitatea educatorului. Cu toate aceste calitati, ei sunt totusi copii iar interesele si nevoile lor sunt indreptate in special catre joc si formarea unor deprinderi si achizitii prin intermediul jocului.

       Debutul scolarizarii inseamna modificarea substantiala a regimului de viata si aparitia unor probleme specifice in adaptarea copilului la viata si activitatea scolara.
       La dezvoltarea si educatia omului contribuie o multitudine de factori psihologici sau sociali: familia, scoala, mediul natural si cel socio-cultural.

       Educatia prescolara este determinata in aceasta incercare de integrare in procesul instructiv-educativ a copilului inca de la varsta de sase ani.

       Maturitatea scolara constituie ,,expresia unei faze de dezvoltare a copilului, ea marcand acel nivel al dezvoltarii la care activitatea de tip scolar poate contribui din plin la dezvoltarea in continuare a personalitatii sale. Acest nivel se plaseaza de obicei intre 5 si 7 ani’’.(B. Zorgo, I. Radu- Studii de psihologie scolara, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979, p.300).

       In perioada scolara mica se dezvolta cunoasterea directa, ordonata, constientizata prin lectii dar creste si invatarea indirecta, dedusa.

       La 6 ani apare primul demers logic: copilul este capabil sa combine pe plan mintal 2 sau mai multi biti de informatie pentru a forma o concluzie. Aceasta operatie mintala este una concreta, deoarece are loc in prezenta obiectelor sau a reprezentarilor imediate ale acestora. Daca inlocuim obiectele cu enunturi verbale, actul respectiv de gandire devine inoperant. Operatiile concrete se bazeaza pe informatii perceptive. Astfel, daca un copil de 6 ani percepe ca obiectul A este mai mare decat obiectul B, iar obiectul B este mai mare decat obiectul C, atunci el poate deduce mintal ca obiectul A este mai mare decat obiectul C.

PROBA DEFORMARII BULGARELUI

       ,,Proba deformarii bulgarelui” (dupa Piaget & Inhelder 1965) pune in evidenta aparitia primei operatii concrete a gandirii: conservarea cantitatii. Insusirea notiunii de numar este conditionata de conservarea cantitatii.

        Este o proba predictiva pentru reusita scolara la inceputul clasei I. De regula se recomanda ca acei copii care nu au consevarea cantitatii sa mai ramana un an in gradinita.

        Se utilizeaza un bulgare de plastilina modelat sub forma sferica. In prima faza bulgarele este impartit in fata copilului in 2 sfere egale. In a 2-a faza una dintre cele doua sfere este alungita tot sub privirile copilului si acesta este intrebat unde este mai multa plastilina. Copilul care nu are conservarea cantitatii va raspunde ca in tubul alungit. In faza a 3-a se alungeste si al 2-lea bulgare pana seamana cu primul iar apoi primul tub de plastilina este divizat in 2-3 tuburi mai mici pe lungime. Copilul este intrebat unde este mai multa plastilina. Si de aceasta data copilul care nu are conservarea cantitatii va raspunde ca acolo unde sunt mai multe tuburi.

        Gandirea acestui copil este inca dominata de perceptie, de modificarile fizice. El sustine neconservarea cantitatii desi toate operatiile s-au facut sub ochii lui.

Aceeasi proba se poate realiza cu lichid. Se utilizeaza doua pahare cu forma si dimensiuni identice (A1 si A2 ) in care se toarna un lichid colorat pana la acelasi nivel. Apoi, sub privirile copilului, lichidul din paharul A2 se varsa in doua pahare mai mici de dimensiuni diferite ( B1 si B2). Copilul este intrebat unde este mai mult lichid ( in A1 sau B1+B2 ). Daca nu are conservarea cantitatii el va alege a 2-a varianta.

        Reusita activitatiilor educationale depinde in mare masura de analiza si respectarea specificului psihoindividual al fiecarei varste si chiar al fiecarui copil. Numai astfel, proiectarea si organizarea actului educational poate reprezenta un raspuns la necesitatile de informare si formare a copilului.