Preșcolaritatea este caracterizată de schimbări majore în viața copilului. Grădinița este un mediu nou de joc și de învățare, mediu care aduce reguli la fel de noi, o altă rutină zilnică, persoane de referință noi pentru copil, dar și relații sociale, de colegialitate și de prietenie. În această etapa de dezvoltare (3-6 ani), copilul va pune din ce în ce mai multe întrebari, va fece descoperiri și va asimila tot mai multe informații. Aceste procese vor atrage de la sine dezvoltarea unor caracteristici precum:
A) Imaginația
B) Curiozitatea
C) Temerile
IMAGINAȚIA
Cum ne poziționăm, ca părinți și educatori, în raport de nevoile copilului preșcolar, de manifestările creativității sale?
- Observarea jocului liber este esențiala și ne ajută sa înțelegem mesajele care stau în spatele manifestărilor copilului;
- Încurajând și lăudând orice inițiativă, orice descoperire pentru ca ele sunt un indicator pentru o personalitate creativă, curajoasă și dornică de afirmare;
- Având o atitudine pozitivă, care exclude critica si susține libertatea de exprimare a copilului în timpul activităților și jocurilor libere;
- Ajutându-l să se autoevalueze și să își aprecieze orice efort, orice reușită, indiferent de proporțiile acestora;
- Favorizându-i cunoașterea prin expunerea la un mediu de joc și de învățare prin descoperire, tratându-i diferențiat nevoile, atunci când acest lucru se impune.
CURIOZITATEA
Este vârsta întrebărilor, dar oare nu este și vârsta răspunsurilor? A acelor răspunsuri care conturează și încurajează o imagine bună de sine, care deschid orizonturi noi pe care copilul, alături de adult, vrea să le exploreze?
Manifestările curiozității copilului prin întrebări și solicitări, ne anunță disponibilitatea acestuia de a învăța. Orice experiență de învățare e bine să fie privită prin prisma copilului care se află în centrul ei. Astfel, ceea ce oferă adultul, pe lângă informații este structură, iar această structură poate fi adusă în viața copilului sub formă de joc. Conceptul de joc și învățare este foarte potrivit vârstei și răspunde acestei nevoi de căutare, dar aduce și elementul nou de aplicare a informației dobândite. Adultul este dator să încurajeze dorința copilului de a învăța, atât prin răspunsuri la întrebările acestuia, cât și prin crearea unei alianțe cu acesta, o alianța a ,,ideilor", ,,a bucuriei explorării", a jocului distractiv.
Deschiderea către o lume nouă, cu experiențe noi de învățare, o face copilul prin întrebările pe care le adresează, dar continuarea menținerii interesului său pentru învățare depinde de atitudinea și de disponibilitatea părintelui de a-i răspunde acestuia și de a-l încuraja să afle lucruri noi despre sine și despre ceea ce este în jurul său.
TEMERILE
Cum ne adaptăm comportamentul la nevoile socio-afective ale copilului prescolar?
Temerile sunt firești, fac parte din viața copilului și au legătură cu experiențele sale. Odată cu dezvoltarea imaginației, apar și temeri care pot fi trecătoare sau pot stagna si afecta viața emoționala a copilului. Pentru că linia dintre imaginar si realitate, nu este clară, planurile se confundă, ceea ce întreține uneori o stare de frică. Apare teama de anumite personaje, animale sau creaturi pe care nu le înțeleg complet. Se manifestă anxietăți de separare de parinte sau de alte persoane dragi, iar copilul solicită prezența acestora pentru că vrea să decidă cu privire la propriul său confort psihologic.,, vreau cu mami pentru ca e bine"...Intelegerea propriilor emoții și autoreglarea lor nu vine de la sine. Copilul are nevoie să i se arate respect și înțelegere pentru propriile sale trăiri.
Câteva repere:
- Reflectarea corectă și sănatoasă a emoțiilor și o atitudine de înțelegere din partea adultului, detensioneaza copilul;
- Eliminarea pedepselor;
- Încurajarea comunicării;
- Metafore terapeutice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu