Fără a contesta nevoia de informare și de educație parentală, nu pot să nu observ că părinții amână intervenția terapeutică personalizată, crezând că participarea la conferințe sau workshopuri pe teme de parenting ,,rezolvă" dificultatile pe care le întâmpină în creșterea și educația propriilor copii.
,, Nu am venit la consiliere pentru ca eu citesc si merg la conferințe de parenting, dar acum problemele s-au agravat. Sunt depasit."
Fie parintii au dificultati in a-și schimba stilul și abordarea parentală, fie au nevoie sa fie îndrumați pe această cale sau, nu de putine ori, e nevoie de o interventie directa de evaluare și de consiliere.
Părintii merg la conferințe cu un ,,diagnostic" propriu al problemei. Sunt in dificultate, dar se informează si aplică...problema nu se rezolvă pentru ca ,,diagnosticul" este de multe ori gresit sau, poate ca nu este nevoie de niciun astfel de diagnostic.
Nu îmi propun să contest calitatea acestor conferințe și nici să îi critic pe cei care sunt specialiști în educația părinților.
Cred cu tărie că atâta timp cât adaptăm informațiile pe care le livrăm specificului socio-cultural al familiei și nu servim o ,,rețetă" universal valabilă, eventual americană, putem spera că îi ajutăm pe copii prin părinții lor.
Dar nu cred că educația parentală, in sensul de informare colectivă, poate rezolva probleme particulare. Din păcate, ,,prea mult" in zona asta inseamnă uneori ,,deloc" acolo unde este cu adevărat nevoie.
Nevoia de conștientizare.
E nevoie de o abordare multimodala care pornește in cabinetul consilierului. Acesta dezvoltă un proces centrat pe copil. Reușită depinde de implicarea educatorului sau a altor persoane din mediul școlar, dar și de seriozitatea părintelui.
Problema e la copil? De ce trebuie să vin și eu la consiliere? Sau...Problema e la scoală...sau: Știm ca noi, părintii, suntem problema.
Problema este de multe ori o dificultate normală abordată inadecvat sau o dificultate gravă greu accesibilă părintelui și educatorului.
David 9 ani. David este descris de mama ca fiind incapățânat, dar foarte deștept, ,, poate, dar nu vrea". Îl cunosc pe David și imi dau seama ca nevoile sale sunt diferite, ca ele nu își găsesc rezolvarea în nicio conferință de parenting la care merge mama sa, pentru că David pare a avea o tulburare de învățare. Merge la specialist și această tulburare se confirmă. Paradoxal, David poate, dar nu poate.
Sesiunile colective de educație parentală dau impresia părintelui că face ceea ce trebuie, că este implicat activ în realitatea copilului, că deține metode. Această imprestie este de multe ori falsă și îl forțează inconștient pe părintele bine intenționat să stea departe de psiholog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu