Ce sunt tulburările hiperchinetice ?

         Multi copii sunt etichetati ca fiind ,,copii problema”. De cele mai multe ori aceasta eticheta favorizeaza comportamentele indezirabile ale copilului si accentueaza frustrarile familiilor acestor copii. Experienta mi-a dovedit ca nu exista copii poblema, dar exista parinti si cadre didactice care nu se pot adapta la nevoile mai diferite pe care unii dintre pescolari sau scolari le au. Intelegerea unui anumit comportament, a cauzelor care il determina este esentiala in atingerea obiectivelor educatiei.

         Unii copii sunt mai vioi decât altii si orice copil poate fi la un moment dat foarte nelinistit. În această situatie îi este greu să se concentreze sau este usor de distras. Stim că în general, copiii mai mici au dificultăti mai mari când trebuie să stea linistiti sau să se concentreze mai mult timp asupra unei sarcini, comparativ cu copiii mai mari. Capacitatea si durata de concentrare se dezvoltă odată cu vârsta. Copiii cu tulburări hiperchinetice se diferentiază de copiii care manifestă aceste caracteristic în limite normale, prin frecventa si intensitatea cu care apar problemele. Comparativ cu alti copii de aceeasi vârstă, copiii cu tulburări hiperchinetice au probleme mari în trei domenii:

• ei se evidentiază prin dificultătile de concentrare si de atentie;
• prin comportamentul impulsiv;

• prin agitatia psiho-motorie accentuată;

• Dificultătile de concentrare si de atenţie.
Acestea se manifestă si printr-o distractibilitate crescută. Sarcinile sunt întrerupte rapid si nu sunt finalizate. Acest lucru se observă mai ales în cazul activităţilor ce necesită efort intelectual sustinut. Aceste manifestări apar mai pregnant în cazul activităţilor impuse din exterior (de exemplu teme, sarcini scolare). Copiii trec frecvent de la o activitate la alta, pierzându-si aparent interesul pentru una dintre sarcini, deoarece sunt distrasi de cealaltă.

•Comportamentul impulsiv.
Copiii cu tulburare hiperchinetică au tendinţa de a actiona brusc si fără a se gândi anterior, comparativ cu copiii de aceeasi vârstă ei nu sunt capabili să amâne anumite nevoi până la momentul în care acestea ar putea fi îndeplinite. Ei oferă răspunsurile înainte ca întrebarea să fie complet formulată si îi întrerup adesea pe ceilalţi.

•Agitaţie psiho-motorie. Copiii cu tulburări hiperchinetice se fac remarcaţi mai ales la grădiniţă si în scoala primară prin faptul că sunt extrem de nelinistiţi si în continuă miscare. Aceste probleme apar mai ales în situatiile care necesită liniste. Ei se ridică frecvent în timpul orelor sau în alte situatii în care ar trebuivsă stea asezati; le este dificil să se joace în liniste, aleargă si se catără permanent. Această agitatie nu depinde de anturaj sau de cerinte.

Aceste probleme apar în diverse domenii de activitate si se observă nu doar în familie, ci si la grădinită sau la scoală, în timpul activitătilor. Problemele sunt mai vizibile în situatiile în care se cere o rezistentă mai crescută din partea copilului sau a adolescentului, de exemplu în timpul orelor, al efectuării temelor sau în timpul meselor. La majoritatea copiilor aceste probleme nu apar deloc sau apar într-o formă mai redusă atunci când se află într-un mediu nou, când sunt confruntati cu un singur adversar sau atunci când se dedică unei activităti preferate, chiar dacă aceasta solicită într-un anumit grad atentia (de exemplu jocurile pe computer). Aceste probleme sunt denumite tulburări de atentie/ tulburări de hiperactivitate (ADHD)