Analiza comparativa

Analiza comparativa a comportamentelor tipice
 la copiii prescolari si scolari mici

Varsta presolara

Anii prescolaritatii sunt cei mai importanti in dezvoltarea copilului, o perioada in care acesta achizitioneaza aptitudini sociale - invata sa se joace si sa colaboreze cu ceilalti copii, competente lingvistice, noi abilitati fizice si motorii, isi formeaza si dezvolta personalitatea si autodisciplina, dezvolta procesele cunoasterii, etc. In aceasta perioada de varsta - 3 - 6/7 ani - copiii isi testeaza si incearca sa isi depaseasca limitele fizice, comportamentale, emotionale si cognitive. Din acest motiv este important sa se dezvolte intr-un mediu sigur si structurat. Desi explorarea si provocarile sunt importante pentru prescolari, totodata acestia au nevoie de reguli si limite bine definite.

Moralitatea prescolarului se dezvolta din dorinta acestuia de a fi pe plac parintilor sau persoanelor pe care le considera importante si din incercarea de a se "comporta frumos". Parintii trebuie sa fie atenti, deoarece povestirea elaborata se poate foarte usor transforma in minciuna, iar daca acest comportament nu este indreptat in anii prescolari, va continua si la maturitate.

O alta chestiune importanta in aceasta etapa de dezvoltare la prescolar este independenta. Parintii trebuie sa cultive acest sentiment evitand sa pedepseasca copilul si sa ii induca o stare de vinovatie si rusine - ceea ce duce la aparitia indoielii la prescolar. Odata ce stapaneste sentimentul de independenta, copilul este pregatit pentru a avea initiativa - inceperea unor activitati voluntare, actul de creare si actiunea de a munci. Prescolarii cu initiativa au o baza propice unei experiente scolare pozitive si productive.

Prescolarul cu varsta de 3 - 4 ani incepe sa socializeze, pentru inceput cu membrii familiei. Dezvoltarea limbajului ia avant si copilul foloseste corect pronumele si prepozitiile, foloseste propozitii din 3 - 4 cuvinte, numara pana la 4, stie una sau mai multe culori si poate spune o poveste. Indemanare fizica este alt domeniu in care prescolarul face progrese, acest reusind sa mearga pe tricicleta, sa sara intr-un picior, sa arunce mingea peste cap si sa coboare treptele alternand picioarele, precum si sa taie cu foarfeca, sa tina creionul cu degetele si deseneze cercul si un om din 3 - 4 parti.

Desi cateodata isi poate stapani emotiile, atunci cand se simte coplesit, prescolarul cu varsta de 4 - 5 ani are nevoie de limite si structuri precise din partea parintilor, fara a se simti vinovat. In ce priveste conversatia, prescolarul vorbeste clar si ii plac glumele si rimele, are un vocabular de 2. 500 - 3. 000 de cuvinte si pune foarte multe intrebari. La aceasta varsta prescolarul capata incredere in fortele sale fizice, insa se poate insela cu usurinta, se poate imbraca si dezbraca singur, sare dintr-un picior in altul. Acum poate aparea preferinta pentru mana stanga sau drepta.

Prescolarul este foarte curios in legatura cu corpul sau si al celorlalte persoane si se joaca "de-a doctorul" sau "de-a mama si de-a tata". Aceste jocuri, combinate cu o curiozitate innascuta, pot duce la atingerea propriilor parti intime, insa intr-un mod inocent. La aceasta varsta prescolarul intelege relatia de marime si lungime dintre diferite obiecte, poate numara pana la 10 sau mai mult, numeste 4 culori sau mai mult si deseneaza triunghiul si patratul.

Pentru prescolarul cu varsta de 5 - 6 ani centrul "lumii" sale este in continuare familia, insa incep sa perceapa diferentele dintre familia sa si celelalte sisteme de valori. Copiii incep sa inteleaga conceptele temporale (dimineata / dupa-amiaza) si spatiale (dreapta / stanga) si se pricep sa sorteze obiectele dupa culoare, forma si marime. La varsta de 6 ani copilul aranjeaza obiectele in ordine, in functie de marime si greutate. In sfarsit copilul intelege ca greutatea ramane aceeasi, indiferent de dimensiune (1kg de pene este egal cu 1kg de fier). Acum deseneaza persoanele cu toate partile corpului si imbracate cu haine.

Varsta scolara mica

Varsta scolara, denumita si copilaria a treia, se distinge prin latenta sexuala, orientare obiectiva a intereselor, diminuarea egocentrismului, sociabilitate crescuta, dar inca nediferentiata, toate aceste pivotand in ju-rul constructivismului, ca trasatura, care si cauta tot mai multe prilejuri de a se exercita si de a se impune ca dominanta.
Mica scolaritate este perioada cand se modifica substantial regimul de munca si de viata, caracteristicile tensionale si vectoriale, generate de evenimentele care domina si marcheaza tabele de valori a scolarului mic. Scoala introduce in fluxul activitatii copilului un anumit orar, anumite planuri si programe cu valoare sturcturanta pentru activitate.

Mediul scolar, in care copilul de 6-7 ani este primit, este complet diferit de cel familial, el fiind creat, cum observa M. Debesse, nu pentru a distribui satisfactii afective, ci pentru o munca disciplinata continua, or-ganizata.

Scoala constituie un mediu care, in locul unui grup restrans (cel de joc), ofera copilului o colectivitate si un loc de munca, cu nume-roase intrepatrunderi – mentale, afective, morale – care se constituie ca un important resort al dezvoltarii lui psihice.

Adaptarea la scoala, la ocupatiile si relatiile scolare presupune o oarecare maturitate din partea copilului, care sa ii insufle capacitatea de a se lipsi de afectivitatea ingusta din mediul familial si de interesele ime-diate ale jocului, pentru a patrunde intr-un nou univers de legaturi socia-le si de a-si asuma indatoriri.

Studiile de specialitate inregistreaza dificultati multiple de adaptare generate fie de o baza psihofiziologica precara (instabilitate neuropsihica), fie de fixatiile si conflictele afective de sorginte sociofamiliala (incapatanare, negativism), fie de insusi mediul scolar (sarcini coplesitoare, educatori dificili, fara experienta, clase su-prapopulate care impieteaza asupra obtinerii starii de atentie si a disci-plinei necesare bunei desfasurari a lectiei). De aici comportamentele de retragere in sine, imprastiere, compensare prin mijloace nedorite.

Pentru inceput. copiii utilizeaza forme de invatare simple, ei vor reusi sa invete cu ajutorul imaginilor, vor opera cu campuri restranse de informatii, vor primii informatiile amenintit si se pune accentual pe antrenarea verbalitatii.

La 7 ani, copilulu scolar mic poate mai usor sa recunoasca decat sa reprouca, probabil si din cauza “pastrarii” relative neorganizate a materialului de memorat. Copilul in acesta perioada este neantrenat voluntar in memorare si reproducere.

Memorarea cunoaste in perioada scolara mica o importanta dezvoltare, ea se constientizeaza ca activitate intelectuala fundamentala in invatare si repetitia devine suportul ei de baza. Nu se poate negliza functia de incurajare si motivare a procesului de invatare din partea parintilor si chiar implicarea activ a acestora procesul procesul de invatare al copiilor lor. Invatarea, capacitate legata de satisfacerea trebuintelor de dezvoltarea autonomiei in copilaria timpurie, devine in perioada scolara mica antrenata intensiv in planul achizitiei de cunostiinte.

La 9 ani devin active si interesele cognitive, impulsionand invatarea si in special invatarea preferentiala. Aceasta ajuta foarte mult la dezvoltarea gandirii, intereselor (mai complexe si mai active), pe cand invatarea ce este impregnata de elementele de competitie are rol formative (mai ales) pe linia dezvoltarii sinelui, a structurilor operative ale caracterului ( rabdare, perseverenta, harnicie e.t.c.) Cerinta de a invata pentru a satisface un sentiment de identitate personala sau a familiei si de a pastra afectiunea parintilor si respectful celorlalti ramane o structura motivationala de baza.