Comunicări ,,pozitive" care transmit mesaje greșite către copii

,, Nu trebuie să plângi! Totul va fi bine!"

Mesajul este transmis pentru a liniști copilul, dar nu face decât să inhibe emotiile trăite, ceea ce va conduce ulterior la o gestionare ineficientă a trăirilor și a comportamentelor generate de acestea.

,, Poți face orice!" - acest tip de comunicare menit sa încurajeze copilul, îi crează de fapt o falsa imagine de sine, în dezacord cu capacitățile si deprinderile sale, îi formează un set de așteptari nerealiste și nu îl pregătește pentru depășirea eșecului sau a blocajelor care pot apărea pe parcursul școlarității și nu numai.

,, Esti cel mai bun" - stimulează competiția chiar și când nu este nevoie de aceasta. Copilul are suficiente resurse pentru o afirmare sănătoasă de sine în cadrul unor relatii firești de cooperare. Un astfel de mesaj ghidează copilul în zona ,,supraestimării", zonă psihologică la fel de distructivă ca si cea a ,,subestimării" propriului potențial.

,, De unde știi că nu poți, nici nu ai încercat" - acest mesaj care se dorește motivațional, nu validează emoția care însoțeste comportamentul de refuz sau opoziție al copilului, în raport de o sarcină dată. Copilul va încerca din nou, dar fără prea mare convingere sau va refuza constant implicarea. O comunicare coerentă, menită a-l coopta, începe, firesc, cu o reflectare a emoției copilului: ,, Simt că nu ai suficientă încredere în tine! Vreau să știi că imi poți cere ajutorul..." , apoi progresul copilului este încurajat și fiecare reușită este lăudată.

,,Dacă ai note bune, la vară primești o bicicletă nouă" - acest timp de recompensa proiectată la o distanță foarte mare în timp, își pierde din valoare. Copilul are prea mult de așteptat, iar motivația se va pierde ușor sau, copilul va ajunge să îndeplinească obiectivul doar pentru a-și îndeplini o altă dorință, care nu are nicio legătură cu performanța sa școlară, fără să trăiască mulțumirea reușitei la învățătură. Astfel, nu va mai învăța ,,pentru el", ci pentru bucuria de a primi recompensa promisă.

,, Fratele tău învăța foarte bine" - o astfel de comunicare, care se dorește pozitivă prin ,,puterea exemplului" favorizeaza de cele mai multe ori integrarea unui mesaj contradictoriu de tipul ,, oare nu sunt suficient de bun pentru a-mi mulțumi și eu parinții?" . Copiii au particularități distincte și tipuri de inteligență diferite. E bine să încurajăm fiecare reușită, să lăudam comportamentele bune, fără comparații și exemple care vizează frații, colegii sau prietenii copilului.

,,Fii cuminte!" - foarte puțini copii înțeleg mesajul acestei comunicări și își corectează apoi comportamentul. Atunci când avem dificultăți de gestionare a comportamentelor copiilor, cea mai bună soluție este să le oferim o alternativă de comportament. Lăsându-l în același context, cu aceleași preocupari, este foarte greu ca el să își schimbe comportamentul din convingere. Oferindu-i o alternativă, copilul se poate implica într-o activitate nouă și se poate bucura de propria lui reușită, căpătând o abilitate foarte utilă pentru viață, aceea de a ,,schimba ceva" când lucrurile se blochează.