Copilul artist - cum să nu inhibi creativitatea unui copil care îți solicită atenția (5 idei bune )

Teoria disciplinării pozitive și metodele pe care aceasta le propune au la bază ideea potrivit căreia nicio manifestare problematică a copilului nu trebuie neglijată, ea fiind motivată de o nevoie pe care copilul nu o poate verbaliza (comunica) concret întotdeauna. 

Iată mai jos o situație des întâlnită - comportamente și manifestări emoționale specifice copiilor care solicită foarte mult atenția celor din jur - copilul artist.

 

Copilul artist simte mai mult decât ceilalți nevoia de a fi în centrul atenției, de a impresiona, de a fi validat și lăudat. La vârste foarte mici, copilul artist, nu are deprinderile necesare unei manifestări coerente a creativității sale, dar are alternative...alternative care il pot pune pe adult în dificultate. Vestea bună este că și adultul are alternative:

1. Este esențial să cunoaștem copilul. Să știm ce îi place, chiar dacă asta presupune picturi pe pereți...Copilăria mică, preșcolaritatea sunt vârste ale creativității, ale imaginarului, fantasticului. Este foarte simplu să inhibăm creativitatea copiilor printr-o ușoară dezaprobare, inhibând totodată și manifestarea inteligenței lui emoționale sau artistice.  Așadar...,,scrisul pe pereți" este explorare, manifestare , joc și bucurie. De ce am împiedica asta??

2. Îi putem reflecta atent intențiile: 

Cred că vrei să ne arăți cum dansezi sau cum imiți personajul tău preferat.

Hai să cântăm împreună!

Știu că ești foarte talentat la desen! Învață-mă să desenez ....

3. Validarea emoțională - simplă și eficientă poate fi însoțită de o alternativa comportamentală. Copilul știe că este înțeles, acceptat și iubit, iar asta îl va tempera atunci când manifestările sale devin greu de gestionat. Dacă adultul găsește și o activitate interesantă care permite copilului să afirme sănătos și expresiv ceea ce dorește, atunci frustrarea nu va mai exista.

Exemplu: Cred că te simți un pic nervos, iar asta te agită. Ce spui dacă dansăm dansul pinguinilor din Madagascar? Nu ai aflat despre dansul ăsta? Dar cum crezi că e?

4. Sinceritatea...Am întâlnit mulți părinți care consideră ca e mai bine să ascundă de copil anumite decizii, sentimente etc. (decizia de a lăsa copilul la bunici fără a-i comunica și fără a-și lua la revedere de la acesta sau o tristețe pe care copilul o vede, dar părintele o maschează, fără succes de cele mai multe ori). Cred că un copil surprins neplăcut cu asfel de lucruri își va pierde încrederea și se va manifesta ca atare. În ceea ce il privește pe copilul cu o inteligență artistică predominantă, acesta va sancționa mai puternic aceste comportamente ale părintelui, iar în plus, va avea difucultăți în a crede aprecierile părinților, aprecieri de care are foarte mare nevoie.

5. Implicarea părintelui în jocuri de rol, de comunicare, artistice, sociale sau de inteligență logico-matematică, naturalistă, spațială. Timpul de calitate petrecut cu cel mic înseamnă în primul rând joc. Jocul este centrul universului său, iar prin joc copilul învață despre orice.